Dezvaluiri socante de dincolo de gratiile spitalului de nebuni irecuperabili din Chercea. Paduchii, gindacii si mirosul puternic de urina si materii fecale sint doar citeva aspecte din existenta unor oameni si asa batuti de soarta La inceput de mileniu trei, undeva, ca la capat de lume, citeva zeci de bolnavi psihic traiesc intr-o mizerie crunta, plini de paduchi si gindaci, mincati de boala, dezbracati sau cu hainele ferfenita pe ei, dormind pe cartoane si placaje putrede, sorbind laturi din castroane metalice si slinoase, facindu-si nevoile in galeti ascunse dupa usile saloanelor. Oameni nenorociti de doua ori, oameni pentru care fiecare dintre noi, contribuabil la stat, plateste pentru ca ei sa fie macar hraniti si spalati. In vreme ce Capitala se zbate sa faca programe pentru ciinii comunitari, bisericile sa construiasca un asezamint pentru cei aflati in dificultate, in timp ce homosexualii prind un scaun la masa drepturilor individului, iar detinutii isi cer "drepturile omului" direct din pat, din fata televizorului, intr-un cartier al Brailei, deloc izolati de oras, in Chercea, o mina de nebuni irecuperabili lupta cu o realitate sinistra. Goi, urlind a foame, nebunie si lipsa de medicatie, citeva momii umane isi tiriie ultimii ani din viata, fara a constientiza, macar, ca au dreptul sa traiasca, sa fie tratati, sa fie spalati si curatati de paduchi. Singura forma de protectie a acestor bolnavi este geamul cu gratii. In rest, intrarea si iesirea din institutie, pentru cei mai putin periculosi, neizolati, sint la liber. Un alt pacient le deschide usa, un altul le da de mincare, ei singuri isi string murdaria. Asistentii sint prezenti doar atunci cind unul dintre ei face urit, pentru a-l pune la colt. Intrare libera la nebuni Duminica, la orele prinzului, am descins la Caminul-Spital de Neuropsihiatrie din Chercea. Poarta larg deschisa si cascarabeta parasita a pa