Poet si traducator roman nascut in Banatul Sirbesc, Ioan Flora a urmat Facultatea de Limba si Literatura romana, sectia romana-franceza, a Universitatii din Bucuresti, frecventind la inceputul anilor ’70 Cenaclul Junimea condus de Ov. S. Crohmalniceanu si coeditind revista manuscrisa Noii. Anii studentiei repezinta punctul esential de contact cu limba si literatura romana: „Stramutarea mea in spatiul normelor fonetice si sintactice ale limbii romane contemporane a fost, chiar daca fireasca, realizata prin eforturi indelungate, aceasta insemnind doar partial integrarea, deoarece, student la Litere fiind, aveam lacune enorme atunci cind e vorba de studiul sistematic al istoriei literaturii noastre, pentru a nu mai vorbi de insusirea, nicidecum schematica, a notiunilor si semnificatiilor tinind de teoria literara si de estetica. In consecinta, primii ani ai studentiei mele au insemnat lecturi de citeva sute de pagini in medie pe zi, pentru ca dupa vreo doi ani sa aiba loc miraculoasa «regasire de sine» constind in constientizarea faptului ca sint poet roman“. Dupa absolvirea facultatii, Ioan Flora se intoarce in Iugoslavia, unde desfasoara pina in 1989 si o activitate jurnalistica constanta la revista Lumina si la ziarul Libertatea din Pancevo.
Din 1993 capata cetatenia romana. Dubla infuzie culturala transpare
in volumele lui Ioan Flora, dupa cum el insusi remarca: „Ea este o certitudine, dar, dupa parerea mea, ea se reflecta mai mult la nivel tematic, sa zicem, decit la nivelul limbajului poetic, determinind o limpezire a artei poetice; spun oarecum, deoarece nasterea, adevarata nastere a propriei ars poetica tine atit de orizontul cultural/literar din imediata sau indepartata ta
apropiere“.
Miraculoasa „regasire de sine“
Ati editat, in anii studentiei, impreuna cu alti colegi de generatie, revista manuscris
