Tensiunea creştea în toate văile şi vîlcelele păzitului tărîm. Urca spre vîrful pădurilor pînă la fereastra Celui de Sus şi nu se pierdea. Mii de heruvimi şi de serafimi au fost ordonaţi în 79 de coruri, peste 30 de fanfare şi un număr necunoscut de magazine universale, aparţinînd stăpînului, stăteau la dispoziţia publicului. în Bucovina, la Cernăuţi, crescuse un oraş internaţional, fără să se observe că părintele tîrgului era, din mila Domnului, tot Gabriel. Am reţinut numele localităţii pentru că el îmi amintea de o lungă şi controversată discuţie. O ucraineancă, batjocorită de nişte sălbatici tîlhari în mijlocul satului, se plîngea că criminalii făceau parte din elita judeţului şi toţi erau salariaţi de stat ca nişte meşteri în meseria de cioclu. Lui Gabriel îi era frică de cei patru, nu de pistoalele şi jungherele ascunse sub chimir, cît de gura lor. Asta, chiar pentru cei în serviciul comandat, care nu se puteau înţelege din cauza nemaipomenitei larme produsă de miile de voci din coruri şi mai ales de tăria sunetului suflat de muzicanţi în instrumentul lor.

Gabriel care, după cum am spus, scăpase nepieptănat de la crîşmă, era în elementul său. Alerga de la un cor la altul, împărţea textele cu cîntecele puse pe note şi răspundea la telefon numai dintr-o cofetărie în care îşi făcuse el cuibar. Cînd s-au adunat toţi, Cel de Sus cuvîntă cîteva minute ca să le crească moralul şi să nu facă vreo greşeală în faţa examinatorilor veniţi. La reînceperea lucrului, Gabriel venea mai tîrziu, călare, lăsîndu-ne totdeauna într-un nor de praf. De data asta, nu! Intră într-un galop lent în careu şi opri calul drept în faţa mea: "Uriel, frate, ce faci tu aici?" - "Mă uit la tine şi la calul tău. Semănaţi. Cum, n-ai plecat şi tu spre Betleem cu miile de pelerini?" Uriel îl privi parcă să-l mănînce. Se stăpîni pentru că era o mulţime de martori de faţă. "Nu înţeleg des