Afişul ediţiei a 28-a a Festivalului Filmului de la Bruxelles a reuşit, chiar de la început, să fie luat în seamă şi, ca urmare, să fie declarat de toată lumea drept "cel mai enervant şi antipatic afiş din lume". Degeaba s-au străduit organizatorii să se explice şi să ne explice (într-un comunicat de presă) că acea băbăciune cu pălărie albă şi trandafir în ton, care se zgâieşte, strâmbându-se la lume, o reprezintă pe Madame Godin, mămica unui celebru - pe meleaguri belgiene - Noël Godin.

Dar pentru că suntem la Bruxelles şi cordialitatea este o specialitate a casei ("Bruxelles, mon amour"! - după cum spune titlul unui film din Festival), curând micile inconveniente sunt date uitării şi ne lăsăm cu toţii cuceriţi de amabilitatea şi gentileţea gazdelor şi, mai ales, de civilitatea şi cinefilia publicului - în special tânăr - care umple proiecţie de proiecţie - preţ de 9 zile - cele 8 săli ale Festivalului.

Oferta a fost, mai ales, europeană şi, de fapt, aceasta a şi fost principala noutate a actualei ediţii: producţiile provenind din Bătrânul continent au dominat fără drept de apel toate secţiunile nu doar cea a competiţiei oficiale, cum s-a întâmplat în anii precedenţi. Mai mult, ele au furnizat chiar şi "coperţile" Festivalului: în gala de deschidere, joi 18 ianuarie - Billy Elliot (debutul în filmul de lung metraj al regizorului englez de teatru Stephan Daldry), iar la ceremonia de închidere, sâmbătă 27 ianuarie - Harrison's Flowers (film semnat de francezul Elie Chouraqui, cu o neaşteptat de convingătoare Andie McDowell în rolul unei tinere americane, pornită în căutarea soţului ei - un celebru fotoreporter, dat dispărut în timpul luptelor de la Vukovar.

Desigur, din festival nu a lipsit nici o "panoramă" a producţiei contemporane care a lărgit orizontul cinematografic prezentând şi filme extraeuropene şi care, spre deosebire de celelalte