"Valoarea" pe care o adauga PDSR restauratiei de cadre este cea a spiritului etatist Este ingrijorator faptul ca trebuie sa facem tot mai frecvent apel la trecut pentru a intelege ceea ce ce petrece acum sub ochii nostri. Cine isi mai aminteste ce statut avea prototipul de vinzatoare de la "Alimentarile" lui Ceausescu? Cu ea, asezati la rind, sperind sa nu se termine inaintea noastra puii, cartofii, dobindeam psihoza resurselor limitate. Vinzatoarea ajunsese principala manipulatoare de bunuri, personaj cu o pozitie rivnita. Era admirata pentru iscusinta cu care se descurca, pentru relatiile, prieteniile prin intermediul carora reusea sa se aprovizioneze. De la ea am mai invatat ca statul poate sa faca ce vrea cu noi. Astazi, statul inca mai joaca rolul "Alimentarei", iar prefectul, pe cel al vinzatoarei. El isi da acordul la impartirea, distribuirea bunurilor politice ale judetului: functii, posturi, recomandari. Bunurile cu care face trafic acum PDSR sint de ordin simbolic, iar comportamentul prefectului este cel al unui vinzator de alimentara. Clientii sint, obligatoriu, de-ai casei. Cam de o luna de zile, cu jumatate de gura, asa-zisa opozitie, presa, cu o voce gituita, acuza procesul de pedeserizare care se produce la nivelul structurilor administrative. Intr-adevar, exemplele la nivel national sint grotesti si de neinchipuit chiar pe timpul blamatei algoritmizari pe care fosta administratie a promovat-o. Nu ne puteam inchipui, de pilda, ca metrologia, registrul auto, serviciile de ambulanta sau pompierii ar putea fi recompense de ordin politic pentru loialitatea fata de PDSR. Nu avem nici un fel de idee ce mai cauta aceste institutii in seria responsabilitatilor prefecturii, respectiv Guvernului. In loc sa-si puna intrebarea cum sa mai scape Guvernul de povara inutilelor responsabilitati, PDSR cauta sa conserve ramificatiile parazitare ale administratiei pentru