Ion VARTIC
Cioran naiv si sentimental
Editura Biblioteca „Apostrof“, Colectia „Ianus“, 2000, Cluj, 417 p., f.p.
Ion Vartic are un mod cu totul aparte de a capta „codurile secrete“ ale unui autor, pornind de la problematici periferice, de la incursiuni in laboratoarele „alchimice“/psihanalitice, absconse ale creativitatii ori de la cutare amanunt, fara pretentia aparenta a razei lungi de actiune. Tesatura discursului critic este insa atit de deasa incit creeaza iluzia unei debarcari de la inceput pe teren ferm. In fapt, Ion Vartic incepe prin a tatona limanurile, golfurile, configuratiile exterioare ale insulei. Este un Robinson caruia, pentru a coloniza critic teritoriul vizat, ii sint necesare coordonatele spatio-temporale exacte. Astfel ca, o data situata, opera va putea fi explorata, dar si interconectata. Imaginatia critica devine, in acest caz, operatie aproape cartografica, abilitatea demonstratiilor deduse unele din altele si raspunzindu-si de departe nemaiavind decit la nivelul de suprafata – unul deloc neimportant – un aer de insolit. In rest, figura din puzzle (sau din covor!) este dinainte cunoscuta. De altfel, acea „atentie“ pe care Adolfo Bioy Casares o constata la eseist nu este numai „trezvie“, capacitate asociativa, intuitie eidetica, dar si disponibilitate de a proiecta coerent „in spatiu“ un scenariu critic. Altfel spus, nu vizeaza numai detaliul, clipa, intensitatea de moment, ci si desfasurarea operatiilor mentale pina la cea mai indepartata consecinta (finalizare) a lor. E un fel de a spune ca principiul fluentei ideatice („totul curge“) e mereu reglat de o privire de sus, „parmenideana“.
O alta senzatie, complementara celei enuntate, pe care o induce acest tip de procedura exegetica, este aceea de „foc incrucisat“, unghiurile hermeneutice (grilele de lectura) alese fiind intr-o continua miscare, tinte
