Garabet IBRAILEANU
Creatie si analiza
Prefata si repere critice de Ioan Paler, Editura Paralela 45, Colectia „Eseul de 100 de pagini“, Pitesti, 2000, 105 p., f.p.
Reeditarea eseului Creatie si analiza al lui G. Ibraileanu vine intr-un moment al vietii literare romanesti in care discutiile despre romanul contemporan sint din ce in ce mai frecvente. Printre topuri, polemici si ingrijorari cu privire la soarta romanului, avem privilegiul sa reluam un studiu esential pentru istoria modernitatii literare de la noi.
Eseul criticului de la Iasi se afla, cronologic si nu numai, la originea lungului sir de distinctii tipologice din istoria romanului romanesc. Publicat in numerele 2 si 3 ale Vietii Romanesti din 1926, eseul reprezinta una dintre cele mai cunoscute lucrari critice ale lui Ibraileanu. Subtitlul Note pe marginea unei carti ar indeparta gindul de la imaginea unui studiu critic riguros organizat; Notele se dovedesc insa a fi, in intregime, o foarte solida opera de sistem, concentrata in jurul diferentelor stabilite intre opera de creatie si cea de analiza, cu aplicatie directa la romanele timpului (de la Proust la Rebreanu si de la Turgheniev la I. Teodoreanu).
Primul tip, numit initial „comportism“, ar cuprinde totalitatea reprezentarilor concrete din interiorul operei; „infatisarea personagiilor si comportarea lor“ (p. 25). Cel de-al doilea concept analizat se bazeaza pe „ceea ce autorul citeste in sufletul personagiilor sale si ne poate spune (…). Analistul observa sufletul, il descompune, il descrie, il reda asa cum este el, cit poate mai exact“ (p. 30).
S-ar parea ca se naste astfel un sistem antinomic, de tipul raportului epic/analitic, si ca toate demonstratiile ulterioare vor avea infatisarea unor descrieri contrastive. O anume fraza accentueaza raporturile de opozitie – o fraza care, prin supralicita
