Teatrul Sica Alexandrescu, Brasov – Santaj – Regia: Claudiu Goga. Decoruri: Mihai Madescu. Costume: Luana Dragoiescu. In distributie: Virginia Itta Marcu (Elena Sergheevna), Iulia Popescu (Lida), Marius Cisar (Volodea), Dan Cogalniceanu (Pasa), Marius Cordos (Vitea), E. Mihaila Brasoveanu (Vecinul).

Compania Caleidoscop &Compania Of-Of – Poveste de cartier – Regia: Alice Barb. Costume si machiaj: Dana Istrate. Graffiti: 1 Q Sapro. Coregrafia: Mateia Stanculescu. Muzica: 1 Q Sapro &La Familia. In distributie: Manuela Alionte, Iulia Siia, Dana Teodorescu Vulc, Luminita Vilciu, Bogdan Dumitrescu, George Frincu, Dan Vulc, 1 Q Sapro.

Dupa blocuri (?)

Tot mai pregnanta, in ultimii citiva ani, tendinta teatrului romanesc – in special sub bagheta regizorilor de 20 si 30 de ani – de a cobori cu arme si bagaje in realitatea imediata, ca arta a imediatului ce se afla. Debutind sub semnul unui esec (Eu cind vreau sa fluier, fluier… in regia lui Theodor Cristian Popescu) prizat pozitiv insa, probabil tocmai din cauza semnului benefic de innoire pe care il presupunea, tendinta la care ma refer, un fel de neorealism crud, care datoreaza in egala masura expresionismului, postmodernismului, canalelor TV tip Cartoon Network si Fox Kids, Internetului si hip-hop-ului, s-a dezvoltat la nivel de eveniment, in Romania, in special in acesti ultimi doi ani de cumpana milenara. Sint de citat Trilogia belgradeana a aceluiasi T.C. Popescu, acum in posesia Teatrului Bulandra, Noaptea asasinilor a lui Alexandru Berceanu, de la Casandra, Beatles, si toata lumea era a mea al Adei Lupu si La Dallas al lui Vlad Massaci, ambele la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, cit si alte spectacole care incep sa priceapa ca vintul retoric, etic dar si cutumier si-a schimbat directia.

Fara ca plaja tematica sa piarda. In definitiv, spectacolele citate