Este în volumul Mitică şi Hyperion al lui Laurenţiu Ulici, care prin tragicul sfârşit al autorului a devenit o culegere a ultimelor sale texte critice, volum alcătuit şi îngrijit cu pietate şi pricepere de Aurelia Ulici, un amplu text ce ar părea că nu-şi are locul printre celelalte. Nu este nici o exegeză, sau un subtil comentariu critic, din seria celor adunate în secţiunea "Scara pe valuri", nici unul din acele eseuri prin care criticul se dovedeşte un moralist modern sau un cugetător profund asupra "fiinţei" româneşti şi a destinelor poporului român, texte adunate sub titlul "Europa kilometrul O" sau "Lege scrisă, lege nescrisă". Întinsul capitol, intitulat Bridge... politic, asemenea unui bloc eratic, rătăcit printre celelalte capitole ale cărţii, mi-l face mai prezent decât oricare alt text pe Laurenţiu Ulici, criticul, scriitorul, luptătorul din cetate, conştiinţa vie şi, nu în ultimul rând, prietenul, cu toate eminentele, preaumanele, mişcătoarele sale virtuţi. Parcă îl văd pe Laurenţiu retras cu amicii şi complicii săi într-ale bridge-ului într-o încăpere a Vilei Scriitorilor din Neptun, odată în preajma unui An Nou, scufundat cu delicii în speculaţiile unei licitaţii. Cred că toate iscusinţele, toate propensiunile unei naturi complexe, toate talentele unei înzestrări bogate se conjugau în desfăşurarea acelui joc. Acest mic manual de bridge, mai cuprinzător pentru subiectul pe care-l tratează decât manualul de vânătoare al lui Odobescu din Pseudokynegetikos, dar tot atât de ingenios alcătuit, viza undeva sus, foarte sus. El nu este doar un simplu ghid, nici o sumă a experienţelor unui expert. Omul politic, Laurenţiu Ulici, năzuia şi în bridge la o "întâlnire cu Europa", la o integrare europeană. Omul de litere găsea tot timpul corespondenţe între jocul acesta şi celălalt joc, cel cu cuvintele. Dacă imprevizibilul foloseşte în Poezie, el dăunează în brid