Aparent, o cronică a vieţii de fiecare zi

Poezia lui Petre Stoica este o cronică a vieţii de fiecare zi. Mai exact, pretinde că este o cronică a vieţii de fiecare zi. În realitate, printr-o ingenioasă tehnică a decupajului şi prin scurte comentarii făcute cu bun- gust, poetul obligă existenţa cotidiană să îşi dezvăluie resursele de lirism. Fapte şi împrejurări considerate banale şi nedemne de a fi înregistrate de un poet devin pe neaşteptate semnificative şi emoţionante. Capătă un fel de luminiscenţă, ca şi cum ar aparţine unei legende.

Iată, de exemplu, câtă poezie iradiază din treburile gospodăreşti pe care le face orice om când vine primăvara:

"Îmi pregătesc hainele pentru curăţătoria chimică/ s-au frecat de cotloane pline de funingine/ au trecut prin atâtea spitale şi cimitire/ exigenţa primăverii respinge ponoseala// golesc meticulos buzunarele/ descopăr o cheie care nu mai deschide nici o uşă/ printre degete flutură bilete de tramvai/ ce-mi amintesc drumuri spre mătasea unui fals paradis/ adresele prietenilor mei s-au şters demult/ şi cad la picioare ca pulberea osemintelor// pe fereastră intră miresme de liliac/ copiii trasează pe nisip geometria fericirii/ eu ascult tărâţa curgând din gura ştirbă a trecutului// îmi înghesui hainele pe spinarea măgarului resemnat/ aprind o ţigară din frunze fine de lobodă/ şi plec să-mi înnoiesc himerele" (Decizie de primăvară)

Nimeni nu s-ar fi gândit că anodina ducere a hainelor la curăţătoria chimică înseamnă eliberarea de amintirea a tot felul de suferinţe, pregătirea renaşterii la care trebuie să participe fiecare fiinţă omenească, la începutul unui nou ciclu cosmic. Această surprinzătoare evidenţiere a poeziei într-o acţiune de rutină este încă timidă prin comparaţie cu ce urmează. Cheia descoperită într-un buzunar devine, în absenţa oricărei utilităţi, o cheie metafizică, biletele