Întîmplarea este cunoscută şi a făcut să curgă multă cerneală. O reiau pentru învăţămintele care pot fi trase din ea. Şi, de ce nu, pentru ca astfel de lucruri să nu se mai repete.

Un profesor de limba şi literatura maghiară de la o şcoală generală sătească îşi depune candidatura pentru Parlament. În urma investigaţiilor, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), printre membrii căruia se numără mari personalităţi ale culturii noastre, cum ar fi Andrei Pleşu, H.R.Patapievici sau Mircea Dinescu, îl trece pe profesorul Ludovic Rakoczy pe lista colaboratorilor cu fosta poliţie politică. Fiindcă partidul din partea căruia candida ţine la firma lui, Rakoczi renunţă la candidatură şi demisionează de la şcoala unde era profesor şi director. "Nu aveam bază morală să predau unor copii", declară el. Comunitatea în care trăieşte îl izolează. Fiica lui, o adolescentă de 18 ani, se vede arătată cu degetul de colegi şi de dascăli. La o lună după publicarea listei şi ca urmare a contestaţiei lui Rakoczy, pe care nimeni nu-l audiase pînă atunci, CNSAS descoperă că a citit prost dosarul profesorului şi că nu există motive ca acesta să fie considerat turnător. Uită însă a-i aduce la cunoştinţă eroarea. Trec două luni. Abia în februarie, profesorul e public şi oficial reabilitat. Deocamdată, fără scuzele de rigoare.

Din toată această tristă poveste, un lucru rezultă cu limpezime: membrii CNSAS par să ignore că dezvăluirile lor, dincolo de importanţa pe care o au pentru imaginea instituţiilor statului, se referă la oameni care au dreptul la o imagine proprie. Şi care nu pot fi tîrîţi în noroi de lectura neatentă a unor documente. Chiar nici unul dintre membrii CNSAS să nu se fi întrebat, cînd s-a constatat greşeala, ce s-a întîmplat, vreme de două luni, în viaţa de zi cu zi, a profesorului învinuit pe nedrept? Unul dintre înalţii j