Născut în 1949, la Londra, Graham Swift a scris până acum şase romane (The Sweet-Shop Owner, Shuttlecock, Waterland, Out of This World, Ever After, Last Orders) şi un volum de povestiri (Learning to Swim). Romancier faulknerian, dar cu mare poftă de naraţiune clară, Swift îmbină epicul cu un lirism de profunzime. Naraţiunea lui, spre deosebire de a altor autori Desperado, se sprijină pe compasiune şi participare afectivă. Autor echilibrat, Swift se împarte între inovaţie şi tradiţie, folosindu-le în egală măsură, dar prima lui grijă este să-şi ajute cititorul să înţeleagă. Egal, viguros ca vână narativă, subtil în analiza psihologică mereu prezentă, Graham Swift este un romancier total, în această epocă Desperado în care majoritatea scriitorilor sunt fanaticii propriei descoperiri, sunt fiecare propriul lui curent de sine stătător.

Lidia Vianu: Printre altele, un autor Desperado amestecă genurile literare într-o singură carte. În Waterland îmbinaţi proză, poezie, istorie, eseu, jurnal, chiar şi predarea istoriei, într-un amestec faulknerian. Aveţi impresia că această trăsătură vă apropie de autori ca Julian Barnes, Alasdair Gray, Kazuo Ishiguro, pentru a numi doar câţiva dintre autorii la care o găsim? Faceţi acest lucru deliberat, sau e ceva firesc, care survine de la sine în scrierea romanului?

Graham Swift: Cred că amestecul de genuri, ori moduri de a scrie, se aplică doar la o parte din romanele mele, mai ales la Waterland - cu toate că Shuttlecock conţine un roman în roman, iar Ever After un jurnal în roman. Nu mi se pare că acesta e de fapt modul meu de a scrie în general, şi nici nu am urmărit acest lucru în mod conştient. Mergi unde te duce gândul, te supui cerinţelor naraţiunii. Cartea în carte, de pildă, e un mod de a stabili un dialog dramatic între personajele în viaţă şi cele ce au murit, între trecut şi prezent,