In ultimul timp, taranistii incearca din rasputeri sa se regrupeze. Dupa ce alegerile generale din noiembrie 2000 au dat lovitura de gratie PNTCD, multi membri de partid imprastiindu-se care incotro, noua conducerea a taranistilor cauta solutii pentru a-i readuce pe fiii ratacitori pe drumul cel bun al crestin-democratiei.
Primul pas a constat in lansarea unui apel catre aripile desprinse, de-a lungul vremii, din trupul Partidului National Taranesc Crestin Democrat. In numai doi ani, ambii premieri (membri PNTCD) propusi de staff-ul partidului in fruntea Guvernului au parasit corabia taranista cu mare tam-tam si cu o parte din taranistii care le impartaseau punctul de vedere.
Ca a fost vorba de Victor Ciorbea (care a infiintat, dupa aceea, Alianta National Crestin Democrata), sau de Radu Vasile ("parintele" Partidului Popular), cei doi prim-ministri penetisti si-au adus pe deplin contributia la faramitarea formatiunii seniorului Corneliu Coposu intr-o serie de grupuri de interese meschine si personale.
Dintre sefii de Cabinet taranisti, Radu Vasile s-a invartit cel mai bine, el ajungand parlamentar, in actualul for legislativ, sub umbrela Partidului Democrat. Chestia cu Partidul Popular n-a tinut, ba chiar s-a transformat intr-un soi de balacareala politica. In Iasi, de pilda, "popularii" n-au iesit la rampa decat o singura data, iar atunci au dovedit pe deplin ca habar n-aveau cu ce se mananca politichia romaneasca.
Mai naiv, Ciorbea s-a reintors la PNTCD, dar ca lider de partid ce dorea sa impartaseasca aceleasi idealuri crestin-democrate (ANCD). Astfel, CDR-2000 a insemnat o asociere intre perdantii taranisti si o suma de partidulete de buzunar, cele din urma nefacand altceva decat sa scufunde definitiv intentiile taraniste de a mai patrunde in Parlamentul Romaniei. Drept urmare, Ciorbea a ramas inca o data de caruta.
Acum, cond
