Dl Ioan Adam, care şi-a cucerit merite prin editarea în ediţie critică a ultimelor volume din opera lui Duiliu Zamfirescu (mie personaj nesimpatic), a avut o idee fericită. Aceea de a oferi o imagine de sinteză a genului oratoriei parlamentare (şi nu numai!) din spaţiul românesc. Din păcate, nu şi-a dus ideea pînă la capăt, amestecînd, cînd şi cînd, oratoria cu publicistica. Sigur, sînt cazuri cînd oratoria se înfrăţeşte cu publicistica (ca în cazul lui Delavrancea). Dar s-ar fi cuvenit păstra direcţia anunţată, neamestecînd genurile. Mai ales că se puteau găsi (ca, de pildă, în cazul lui Al. Vaida-Voevod) discursuri rostite în parlament sau în plenul conducerii partidului. Şi pentru că tot am amintit insuficienţele acestei, totuşi, ediţii, cum, mă întreb, de lipseşte, de aici, tocmai Titu Maiorescu, unul dintre marii noştri oratori, sau Ion I.C. Brătianu, incluzîndu-se, în schimb, Duiliu Zamfirescu, cu totul minor în acest gen şi chiar Iuliu Maniu, evident lipsit de calităţi oratorice. Chiar dacă luăm în atenţie subtitlul cărţii (ediţiei) d-lui Ioan Adam ("O galerie ilustrată a oamenilor politici români") cum de lipseşte de aici Titu Maiorescu, chiar Nicolae Filipescu, Ion I.C. Brătianu, N. Titulescu, găsindu-se loc, în schimb, inexistentului, ca om politic, Duiliu Zamfirescu?

Dar trecînd de observaţii (notate, cer scuze, abrupt chiar de la început), trebuie să observ că ideea de la care a pornit, în intreprinderea sa, dl Ioan Adam e fericită, realizîndu-se ceea ce dorea, un panteon al vieţii politice româneşti de la începuturile liberalismului românesc, de la 1848 (C.A. Rosetti, Ion C. Brătianu) pînă tîrziu în interbelicul secolului, acum, trecut. Ceea ce nu-i puţin lucru. Printre creatorii liberalismului românesc, cărora li se datorează punerea fundamentelor României moderne, C.A. Rosetti a fost idealistul credincios convingerilor generoase de la încep