La 8 februarie, don Rafael Lapesa ar fi împlinit 93 de ani. O dată cu el dispare ultimul mare reprezentant al şcolii filologice care a dat pe Ramón Menédez Pidal, Américo Castro, T. Navarro Tomás, Vicente García Diego, Dámaso Alonso.

A fost unul dintre marii profesori ai Universităţii din Madrid unde a predat cursul de istoria limbii spaniole. Cartea sa Historia de la lengua espańola, ajunsă în 1991 la a noua ediţie după ce prima apăruse în 1942, este şi va rămîne abecedarul şi biblia acestui domeniu. Se poate compara din acest punct de vedere cu Manual de gramática histórica espańola a lui Menéndez Pidal. Cartea lui R. Lapesa a ajuns să transforme numele acestuia într-un nume comun: am cumpărat un Lapesa înseamnă am cumpărat Historia de la lengua espańola. Este prima şi singura carte al cărei fir conducător a fost istoria externă a idiomului spaniol şi simultan, prin intermediul acesteia, cea în care este prezentată evoluţia internă, gramaticală şi lexicală a spaniolei. Încă de la prima ediţie, R. Menéndez Pidal, care a semnat prefaţa, a remarcat faptul că istoria lui Lapesa reflectă cu precizie şi stadiul cercetărilor din domeniul chestiunilor abordate. Nimic din ce s-a scris important nu a scăpat analizei sale, făcută cu obiectivitate şi delicateţe. Ne bucurăm să constatăm că lucrările hispaniştilor români sunt şi ele prezente. A ajuns astfel ca opera să fie o imensă lecţie de ştiinţă şi de etică în acest domeniu.

Cine deschide Historia îşi dă seama că suntem în prezenţa unuia dintre cele mai bune cursuri universitare scrise vreodată. Calitaţile de profesor ale autorului au fost subliniate de numeroşii săi elevi. Claritatea şi eleganţa stilului şi mai ales preocuparea de a se face înţeles şi de nespecialişti, fără să se abată de la exigenţele rigorii ştiinţifice, sunt principalele calităţi ale acestei opere. Poate mai importantă este latura uman