Absolvent al Universităţii Harvard, puşcaş marin în timpul celui de-al doilea război mondial, jurnalist, eseist, romancier, critic şi regizor de film, premiat de două ori cu Premiul Pulitzer şi cu National Book Award, Norman Mailer este una dintre cele mai interesante şi mai controversate figuri ale literelor americane postbelice.

Construindu-şi o carieră dintr-un puternic cult al personalităţii şi înţelegând că timpurile cer o nouă formă, Mailer a creat o operă în care trece cu uşurinţă de la eseu la reportaj, de la biografie la romanul istoric şi poliţist.

Ultima lui carte Evanghelia după Fiu (1997) este o combinaţie de biografic, memorialistic, povestire şi roman, de fapt, o re-povestire, o re-scriere a evangheliei la sfârşit de secol XX de către Isus însuşi (persoana întâi care sugerează identificarea eului auctorial cu naratorul e şi o ocazie unică pentru Mailer de mitologizare a eu-lui). Căci evangheliştii au scris "multe exagerări [...] mi-au pus în gură vorbe nerostite de mine cândva şi care au zis că aş fi fost blând, când eu eram alb de furie [...]. Astfel că îmi voi spune propria mea versiune." (p.9)

Spre deosebire de Evanghelia după Isus Christos a lui José Saramago unde scriitorul portughez speculează cu maximum de efecte lacunele textului biblic în ceea ce priveşte copilăria lui Isus transformându-l pe acesta într-o puternică şi îndrăzneaţă ficţiune, oferind perspective şi sensuri mult prea provocatoare pentru a scăpa de acuzaţiile de erezie, "biografia" lui Isus în versiunea lui Mailer este în mare parte fidelă faptelor relatate în evangheliile canonizate. Re-povestirea scriitorului american nu aduce multe lucruri noi, ba chiar pierde din prospeţimea limbajului evanghelic şi din patosul relatărilor originale, lipsuri pe care însă autorul le asumă cu bunăştiinţă. El conturează un nou Isus prin prisma memoriei ("cel puţin din c