Asa au cintat, pina tirziu dupa miezul noptii, tinerii care au plecat in armata. Ei au fost insotiti de parinti, iubite, prieteni si rubedenii Marti noaptea, pe peronul Garii Roman, a fost mare agitatie, ca la o petrecere de dupa nunta. Pentru cei neavizati, precizam ca au plecat recrutii ce fac parte dintr-un nou contingent in armata. Pentru cei aproximativ 25 de proaspat incorporati, care se puteau observa dupa binecunoscutele (si detestatele, in aceeasi masura) valize maronii din lemn, se adunase o multime de mai bine de 150 de oameni: parinti indurerati, prieteni care vor duce dorul cruntelor betii, iubite inlacrimate. Bilet catre catanie Gindul ca vor lipsi pe o perioada de un an din viata celor apropiati s-a cuibarit in inima acestora de mai bine de o luna, cind un petic de hirtie le-a adus aceasta veste. Toate proiectele de viitor, visele pline de speranta, vor trebui, pentru acesti tineri, sa sufere aminare, pentru o perioada de un an. Drumul spre Gara parca nu spune nimic despre aceasta brusca schimbare a traiectoriei cursului vietii celor chemati la oaste. Ninsoarea, care nu dureaza mai mult de cinci minute, pare sa-i spuna recrutului ca nu va fi plecat decit pentru o mica perioada de timp. Nimeni nu vorbeste despre armata. Reintilnirea cu prietenii pare mai calda ca niciodata in acest moment, dar nimeni nu vrea sa se gindeasca la motivul pentru care se intimpla acest lucru. Micile animozitati dispar si greselile sint iertate. Daca pina acum nu pareau sa aiba vreun sens, toate nimicurile de pe lume se povestesc in citeva minute, de parca ar fi cele mai importante probleme ale omenirii. Bautura amorteste suferinta Am ajuns si la Gara. Casetofonul si acordeonul sint prezente pentru a indulci despartirea. Trenul soseste peste vreo ora. Se desface prima sticla de vin. "Armata usoara!", "Hai liberare!" si altele de acest gen se aud peste tot. Toti il imbratiseaz