Nu invatamintul are unele probleme, ci conducerea Ministerului Educatiei si Cercetarii este problema Daca nu am cunoaste ce echipa formidabila a facut ministrul Educatiei si Cercetarii, Ecaterina Andronescu, cu colegul ei de la Iasi, deputatul PRM Anghel Stanciu, pe vremea in care era secretar de stat, nu ne-ar fi surprins initiativele ei din ultimul timp. Inainte, nu exista saptamina in care sa nu se ingrijoreze de faptul ca "invatamintul in limba materna ar crea premisele pentru separarea etnica". Din acest punct de vedere, nu i-am dat dreptate atunci si am tratat declaratiile respective ca pe o simpla febra de opozitie. Intre timp, PDSR a inceput sa vorbesca in termeni europeni despre multiculturalism, iar d-na Andronescu a mai ramas doar cu ideile social-democrate de pus in aplicare. Insa modul in care procedeaza sugereaza ca mai are multe lacune de acoperit. Pentru ca d-na ministru face atit de frecvent referire la programul partidului si la orizonturile sale social-democrate, ar trebui sa ne intrebam cum se pot aplica principiile acestuia in invatamintul actual. Am vazut ca o prima masura este aceea de a reduce numarul locurilor cu taxa din sistemul universitar de stat la 25%, invocindu-se numarul foarte mic de studenti proveniti din mediul rural. Motivatia aduce aminte de criteriile comuniste, ale originii sanatoase, dar nu poate avea nici un fel de rezultate. Existenta sau nu a doar 25% locuri cu taxa nu discrimineaza si nici nu avantajeaza candidatii de la tara si nici pe cei de la oras. Ei concureaza cu aceleasi sanse pe locurile finantate de stat. Daca PDSR doreste sa creasca numarul de studenti proveniti din mediul rural, ar trebui sa investeasca in calitatea invatamintului primar rural si sa mute licee cu profil teoretic la tara. In schimb, implicatiile pentru sistem sint paguboase. Statul, daca are bani, nu-i va putea risipi la nesfirsit, pe un invatami