În ultimii zece ani a existat o continuă presiune economică asupra editorilor români. De multe ori editurile au fost nevoite să amîne anumite proiecte editoriale din raţiuni financiare. Într-o lume mai bine organizată, multe planuri interesante din punct de vedere cultural s-ar fi concretizat şi şi-ar fi găsit cititorii. O dificultate a fost preţul hârtiei. Unii editori au rezolvat-o importînd hârtie la un preţ avantajos din alte ţări europene. O altă dificultate a fost generată de reţeaua de distribuţie a cărţii, prin care volumele întîrziau să ajungă la cititor, iar banii nu se întorceau suficient de repede la editor. Primii sacrificaţi în acest peisaj de furtună au fost autorii tineri; unii s-au descurcat, şi-au găsit editor, au publicat; alţii nu - şi aici e vorba de o nedreptate majoră a vieţii culturale româneşti de acum. Pentru care credem că există o soluţie. Editurile majore româneşti au situri internet. Prin aceste pagini de web, unele dintre ele elegant realizate şi cu informaţie structurată profesional, s-ar putea publica cărţi. Şi cine să le cumpere? - ar putea întreba scepticii. Cititorul român e sărăcit şi are dificultăţi să acceseze Internetul. Sînt dificultăţi materiale pe care le cunoaştem cu toţii şi asupra cărora nu îşi propune să se pronunţe textul de faţă. Trebuie spus însă că există un public masiv de literatură română pe internet, răspîndit pretutindeni în lume, oameni care şi-ar dori să intre într-o librărie ca-n vremurile bune de altădată şi al căror interes pentru literatura românească actuală ar putea fi vectorul economic al unei posibile pieţe pe Internet. Nu e utopic ca un cititor din Auckland, Noua Zeelandă, să plătească 1 sau 3 sau 10 dolari cu cartea sa de credit pentru un download al unei cărţi de literatură română contemporană a unui autor nou lansat, pe care o editura de prestigiu îl recomandă. Toţi cei care cred în cartea