La Circul Foamei Accidentul recent de la "hala agro-alimentară" din Rahova colţ cu artera de trafic greu ne aduce în atenţie cîteva ruine obscene. Este vorba despre ceea ce a mai rămas, mai înainte de a fi fost ceva, din zisele "Circuri ale foamei". Ce erau acestea în proiectele lor originale? Spaţii de hrănit ştiinţific o populaţie massificată, prin fabricile de "semipreparate" din subsol; magazine dispuse de jur împrejurul unui aprozar central. Or, pentru că ele trebuiau să reprezinte totodată şi noduri ale urbanismului de blocuri ale noului Bucureşti, peste aprozarul gol şedeau ditamai "cupolele" de metal şi sticlă. Ridicolul asocierii dintre cupole şi castraveţii mucezi de dedesubt nu va fi niciodată îndeajuns subliniat. A făcut-o genial toponimia populară, care surprinde totdeauna briliant şi cinic ceea ce este esenţial în locurile delabrării. Iată o altă dovadă: acolo unde dl Cozma l-a bătut pe dl Curcăneanu în 1999 există o cîrciumă căreia localnicii din Costeşti de Vîlcea îi spun şi azi "La prefectul tăvălit". Ce se poate face cu ruinurile, dacă tot au fost vîndute? Funcţiuni cît de cît comerciale presupun investiţii colosale de aducere la zi şi existenţa unei mîini forte în stare să administreze întregul spaţiu, care este - cum altfel într-un regim totalitar? - gîndit ca un tot unitar, fără autonomia elementelor componente, aşa cum sînt gîndite mall-urile americane. Bucharest Mall-ul dovedeşte că nimeni nu este dispus să investească prea mulţi bani şi prea multă imaginaţie în a aduce la zi astfel de monştri. În afară de culoarea chiloţie, pe care o avusese o vreme şi BTR-ul de pe Cîmpineanu, nimic nu ne "gîghilă în mod plăcut" ochii, cum ar fi spus pedagogul de şcoală nouă. Bateria de aparate de aer condiţionat din spate este mult mai interesantă ca arhitectură (chiar involuntară în brutalismul ei) decît clădirea pe care o deserveşte. De asemenea, Mal