Cu adevărat incitantă scrisoarea dlui G.M. Tamás către prietenii săi români, publicată în trecuta Dilemă. Sînt convins, reacţiile nu vor întîrzia să apară, încă mai numeroase şi mai provocatoare decît cele care însoţesc, deja, scrisoarea publicată. Este firesc ca toţi cei care s-au dedicat reflecţiei asupra realităţii româneşti să se simtă datori să se exprime după această scrisoare. Avem în faţă un text care cuprinde analize corecte şi necruţătoare la un loc cu inexactităţi surprinzătoare, un text care cere de la bun început răspunsuri fiind, înainte de toate, o scrisoare. În plus, semnătura pe care o poartă nu poate lăsa pe nimeni indiferent; dl Gaspar Miklos Tamás este, astăzi, una dintre cele mai respectabile personalităţi după ce, ieri, a fost unul dintre cei mai importanţi dizidenţi din Ungaria comunistă. Nu voi zăbovi asupra erorilor din această scrisoare. Cu mult mai bine decît aş fi putut s-o fac eu, intelectuali de înaltă clasă au arătat săptămîna trecută unde şi cum greşeşte dl Tamás. Personal, consider că cea mai grosolană eroare este aceasta: "În timpul lui Ceauşescu, România era mai apropiată de NATO decît este în prezent." Citind numai această frază, mărturisesc că nu înţeleg nimic; Ceauşescu, România şi NATO par a fi pentru dl Tamás denumiri pentru cu totul alte persoane, ţări şi organizaţii decît cele pe care, cel puţin eu, le denumesc astfel. Scrisoarea dlui Tamás către prietenii români spune, însă, cîteva mari adevăruri. Da, şi eu cred că "analiza privind regimul Ceauşescu este în mod dominant eronată". Din punctul de vedere al acestei rubrici, subliniez că nimeni în România ultimului

deceniu nu a publicat nimic serios despre aberaţiile juridice ale ceauşismului. De la actele normative care introduceau obligativitatea apelativului "tovarăşe" şi interziceau avortul pînă la cele care scoteau terenurile agricole din circuitul civil ori re