Motto:

"... guvern de centru-stînga şi Antonescu,

ce varză au în cap oamenii ăştia! "

Andrei Pippidi, interviu în 22, nr.6/2001 Potop de remuşcări, coruri de mea culpa, lacrimi gazetăreşti de căinţă - iată ce ar fi putut (şi încă mai poate) declanşa o ştire pe care mă grăbesc să o rezum. Începînd de miercuri, 7 februarie 2001, polonezii pot cere consultarea dosarelor ce le-au fost întocmite de fosta poliţie secretă din perioada comunistă (SB). Anul trecut, în Polonia s-a înfiinţat un Institut al Memoriei Naţionale (IPN), însărcinat să administreze dosarele şi să asigure accesul la ele celor persecutaţi de regimul comunist, între 1944 şi 1989. Procedura este următoarea: solicitanţii adresează IPN o cerere tip, de autorizare a consultării dosarelor proprii, iar institutul decide cine poate fi considerat sau nu victimă a vechiului regim. Această informaţie, difuzată de toate marile agenţii de presă şi preluată de majoritatea ziarelor occidentale, contrazice în mod evident lamentaţiile cronice din România după care peste tot, în fostele ţări comuniste europene, problema dosarelor a fost de mult rezolvată, şi încă radical, doar la noi, ca de obicei, nefăcîndu-se nimic sau aproape nimic. Motiv, aşadar, de scurtcircuit cerebral (deşi trebuie reamintit că Sergiu Celibidache observase odată că există persoane natural protejate de riscul unui atac cerebral, prin lipsa organului ce l-ar putea suferi), mai ales pentru cine se gîndeşte un pic mai departe şi realizează, poate uluit, că Polonia a intrat în NATO binişor înainte de a deschide accesul la dosarele fostei sale poliţii politice şi se află de cîţiva ani buni, neclintită, pe lista primelor ţări candidate la integrarea în Uniunea Europeană... Şi încă: veterani ai rezistenţei anticomuniste, urmăriţi, persecutaţi, arestaţi, ca Adam Michnik şi Jacek Kuron, refuză să acorde încredere dosarelor fostei po