Şi în Polonia fostele victime ale fostelor regimuri comuniste au obţinut, începînd cu data de 7 februarie, accesul la arhiva unde sînt păstrate dosarele fostei poliţii politice, desfiinţată în 1990. A fost înfiinţat un Institut Naţional al Memoriei pentru gestiunea accesului la memorie. "Unii consideră că este un act de justiţie istorică, permiţînd în sfîrşit memoriei colective să se purifice, alţii cred că procedeul va genera drame individuale şi conflicte politice", scrie ziarul Le Monde (13 februarie 2001) Nu toţi au norocul fostului disident Wladyslaw Bartoszewski, 78 de ani, emigrant la începutul anilor '80, acum ministru al Afacerilor Externe. Întrebat ce sentimente ar avea dacă va afla că o persoană din anturajul său a fost informator al poliţiei politice, a răspuns: "Doar numele fratelui meu sau al surorii mele ar putea într-adevăr să mă tulbure. Dar, slavă Domnului, am fost copil unic". Bartoszewski figurează pe lista alcătuită de Institutul Naţional al Memoriei împreună cu douăzeci de opozanţi celebri, oameni în vîrstă, care-şi pot vedea dosarul fără să stea la coadă. Ceilalţi, s-au aşezat cuminte la rînd. Procedura este următoarea: se completează un formular adresat Institutului prin care se cere permisiunea de consultare a dosarului. "Institutul decide cine este victimă şi cine nu. În dosarele arătate celor interesaţi, numele delatorilor sînt acoperite şi nu pot fi cunoscute decît după o solicitare specială. Numele unor agenţi, activi încă în serviciile speciale, nu vor fi deconspirate. "Nu exclud posibilitatea declanşării unor drame umane cu această ocazie, recunoaşte Leon Kieres, director la Institutul Naţional al Memoriei. Dar nimeni nu e obligat să-şi consulte dosarul»". Mulţi dintre cei de la rînd nu au prea mare încredere în ceea ce-i aşteaptă la ghişeul convenţional al memoriei: "Marea majoritate a dosarelor foştilor opozanţi şi care puteau