Ucigasii copilariei. Navigand prin obisnuitul noian de crime, violuri si talharii ce umplu fara perdea, la ora amiezii, editiile de stiri ale televiziunilor noastre, mi-a atras atentia o faradelege cu totul neobisnuita. Succintul reportaj prezenta cateva imagini dintr-un orasel ardelenesc, unde toti...
Ucigasii copilariei
Navigand prin obisnuitul noian de crime, violuri si talharii ce umplu fara perdea, la ora amiezii, editiile de stiri ale televiziunilor noastre, mi-a atras atentia o faradelege cu totul neobisnuita. Succintul reportaj prezenta cateva imagini dintr-un orasel ardelenesc, unde toti copiii unui cartier indrageau o catelusa. Ii aduceau mancare, o ingrijeau, ba chiar, in unele zile friguroase, pana si parintilor li se inmuia inima, adapostind in case sarmanul caine vagabond. Nimic mai crunt pentru ei decat ziua in care un vecin le-a ucis catelusa, batand-o pana la sange cu un par infasurat in sarma ghimpata. O fetita a fost martora intregii scene a crimei, pe care a privit-o plangand de la balcon, neputand face nimic.
Am urmarit cu atentie imaginile de la televizor: barbatul, un ins corpolent, cam pe la 45-50 de ani, sustinea ca a fost atacat de caine, ca acesta chiar il muscase si ca "fusese in legitima aparare". Pe de alta parte, rar am vazut niste copii atat de maniosi: i-au vopsit pe usa o zvastica, s-au strans cu totii in curtea blocului avand lacrimi in ochi; formasera o adevarata "greva" a durerii, amenintandu-si vecinul ca-i vor sparge cauciucurile masinii.
Nu stiu daca va puteti imagina o asemenea ura la un copil de nici sapte ani: "Criminalule!", "Ce rau ti-a facut?", "Ne-ai omorat cel mai bun prieten!". Copiilor li s-au alaturat si parintii, de-a dreptul oripilati de ticalosia celui ce locuia de atatia ani in bloc cu ei. "Cainele acesta ne facuse viata mai frumoasa", "Cum poti sa ranesti asa niste copii?", "Nu t
