.Scrisoarea Saptamanii. "Pot sa-mi indur propria saracie, dar nu o pot indura pe a altora" Stimata d-na Sanziana Pop,. Sunt o tanara romanca aflata de catva timp in Germania, unde beneficiez de o bursa de studii. Citesc cu consecventa revista dvs. pe Internet si de aici, de departe, percep cu mai mul...
.Scrisoarea Saptamanii
"Pot sa-mi indur propria saracie, dar nu o pot indura pe a altora" Stimata d-na Sanziana Pop,
Sunt o tanara romanca aflata de catva timp in Germania, unde beneficiez de o bursa de studii. Citesc cu consecventa revista dvs. pe Internet si de aici, de departe, percep cu mai multa luciditate realitatile tarii si, inainte de toate, saracia ei.
Va declar cu toata sinceritatea ca imi fac rau fizic si psihic strigatele de ajutor pe care le citesc in ziar. Am trimis si eu colete ori de cate ori am putut, insa am senzatia ca saracia asta care a cuprins tara nu se mai opreste, ne acapareaza, ne strange ca o liana. Uneori, am senzatia ca gesturile de binefacere sunt in zadar, ca sunt prea multi oameni saraci acasa, in tara, ca ce le daruim nu este decat o picatura intr-un ocean. Stiu ca nu este asa, dar efortul puterii de a indrepta lucrurile nu pare deloc concretizat, nu stiu unde o sa ajungem, nu mai pot vedea atata saracie, nu mai pot indura fete de oameni flamanzi, bolnavi, disperati. Strang pumnii de durere si furie, cand citesc articole cum a fost cel despre Gheorghe Ilinca, veteranul de razboi impins intr-o situatie animalica. Cum putem sa ne batem in halul asta joc de oameni, ce fel de fapturi sunt acelea care distrug casuta amarata a unui batran nevoias?
Occidentul e un miraj, un miraj care ii fura pe majoritatea adolescentilor de la noi, dar eu vreau sa ma intorc la mine acasa, caci mi-e dor de fanul cosit, de hreznelele bunicii mele iubite, de cuvintele noastre atat de blande si dulci. Dar ca sa pot simti to
