Intre alte tipuri de atitudini, de la elogiu la indiferenta, aparitia Observatorului cultural a provocat si oarecari gelozii. Unii ne-au perceput drept „concurenta“ si ne-au tratat cu ostilitate. Nu ne-au ocolit mistificarile si chiar loviturile sub centura, menite sa „dovedeasca“ ce intentii abominabile avem de vreme ce am avut tupeul de a lansa o revista culturala! Printre „ideile“ de acest fel, pe cit de lipsite de temei, pe atit de tenace, drept pentru care tind sa se fixeze in clisee, se prenumara si aceea conform careia revista noastra s-ar afla in relatii de „adversitate“ fata de 22 si – in genere – fata de Grupul pentru Dialog Social, editorul ei. Orice cititor onest poate constata falsitatea ipotezei: recenzam frecvent 22-ul, avem si colaboratori comuni, iar setul de valori democratice pe care-l afirma cele doua reviste e acelasi. Fiecare pe „culoarul“ sau (in limbajul sociologilor care fac studii de piata), noi pe cel cultural, 22-ul pe cel al culturii politice, mergem in aceeasi directie. Nu inseamna ca in Observatorul nostru (si nici macar in 22, mi-ar placea sa cred!) e musai sa apara numai elogii la adresa colegilor din GDS, a tuturor, nediferentiat! Altfel spus, daca despre cineva anume sau chiar despre Grup in ansamblu publicam observatii critice (cum au fost atitea si in 22) nu inseamna ca ne situam pe o pozitie de „adversitate“ fata de GDS. In fond si la urma urmei, se pot spune despre Grupul pentru Dialog Social lucruri mai severe decit cele din interviul recent al lui Sorin Antohi, el insusi membru GDS? (interviu aparut nu la noi, ci in 22!)…

In atare ordine de idei: nu mult dupa lansarea revistei noastre s-a produs la 22 si in cadrul GDS criza in urma careia Gabriel Andreescu si-a incetat colaborarea la saptaminalul Grupului. Cititorii nostri fideli stiu despre ce e vorba, caci am rezumat evenimentele la vremea lor. De-atunci incoace