Georges BATAILLE

Literatura si raul

Traducere, introducere si note de Vasile Zincenco. Editura Univers, Colectia „Studii“, Bucuresti, 2000, 231 p., 69000 lei

Bataille este (re)cunoscut in interiorul teoriei critice (post)moderne macar pentru doua teze culturale extrem de provocatoare. Reduse in mod absolut, ele suna in felul urmator: „actul literar ca act gratuit (irosit)“ si „actul literar ca act de transgresie a legii morale“. Daca in dezbaterea primei idei teoreticianul nu-si depaseste conditia de „marxist“ (in general, atasata lui cvasiunanim), considerind gestul artistic drept o „miscare de irosire“, fara impact in planul „materialitatii“ si a „productivitatii“ umane (e adevarat insa ca perspectiva adoptata tine mai mult de idealismul perfectionarii spirituale – recomandat cindva si de catre transcendentalistii americani – decit de pragmatismul ingust al dialecticienilor marxisti), in cazul celei de-a doua, Bataille se apropie de mitologie (mai precis, de „mitemele“ lui Claude Lévi-Strauss), de antropologie culturala si, pina la un punct, chiar de psihanaliza. Nu convinge intotdeauna, dar ramine captivant pina la sfirsit. Exista in lucrarile reprezentantilor „noii critici“ franceze (vazute in sens larg) un indiscutabil talent analitic, ce transforma obiectul de investigatie (opera literara) in pretext. Discursul critic ajunge astfel sa fascineze dincolo de finalitatea interpretarii propriu-zise.

Ipoteza „actului literar ca act de transgresie“ apare mai ales in volumul de studii publicat in 1957, La littérature et le mal (tiparit recent la Univers, in traducerea lui Vasile Zincenco). Totusi, ea nu poate fi separata complet de notiunile „economiei generale“, introduse de Bataille intr-o proiectata trilogie doctrinara, La Part maudite (1949), din care a scris doar primul volum – La Consumation. Legatura exista, intrucit