PDSR pare a fi depasit criza de bicefalism de pe vremea lui Ion Iliescu. Nerecunoscute oficial niciodata sau denumite inofensiv-eufemistic drept "curente de idei", cele doua aripi din partidul cu cea mai mare cota de piata s-au concurat in permanenta, fara a face insa excese periculoase pentru unitatea PDSR. Fostul numar doi din partid, Adrian Nastase, a reusit recent sa preia fara tensiuni timona social-democrata, reducindu-i la tacere pe asa-zisii fundamentalisti ai lui Iliescu. Unanimitatea cu care Nastase a fost desemnat presedinte la alegerile de la Conferinta Nationala Extraordinara ar putea reprezenta un semnal ca lupta surda dintre cele doua tabere a luat sfirsit. In formatiunea celor trei trandafiri au ramas insa unii fideli ai fostului presedinte, care nu au primit functii guvernamentale si care pot oferi oricind surprize. Cele doua aripi Intre cele doua falii din PDSR nu exista si nu a existat niciodata o linie clara de demarcatie, cu toate ca inamicii partidului s-au grabit sa-i imparta pe pedeseristi dupa un criteriu maniheist. Astfel, "ai lui Iliescu" au fost numiti, rind pe rind, fundamentalisti, nationalisti, conservatori, chiar nostalgici sau criptocomunisti. "Ai lui Nastase" au fost vazuti, in acelasi sistem simplist, drept progresisti si europeni, singurii in stare sa dea un curs modern directiei in care se indreapta formatiunea. In ceea ce priveste "inventarul" acestor tabere, lucrurile se complica. Asupra majoritatii a plutit banuiala colaborationismului cu una sau cu alta dintre grupari. Cert este ca putini membri social-democrati si-au recunoscut, in timp, atasamentul fata de unul sau de altul din sefi. O radiografie actuala a raporturilor de forte in PDSR demonstreaza, de fapt, ca, dupa plecarea lui Ion Iliescu la Cotroceni, deocamdata, nimeni nu mai are curajul sa i se opuna in partid premierului Nastase. Pe termen mediu si lung, lucrurile se