Gabriel Andreescu este un cunoscut aparator al drepturilor omului in Romania, trecutul sau de opozant al regimului comunist, ca si activitatea lui, dupa 1990, ca membru fondator al Grupului pentru Dialog Social constituind suficiente motive pentru creditul pe care opinia publica il acorda prestatiilor sale intelectuale.
In ultima vreme, Gabriel Andreescu a devenit unul dintre colaboratorii constanti ai Observatorului cultural si trebuie sa spun ca, desi nu intotdeauna impartasesc punctul sau de vedere, ii respect argumentatia, chiar si atunci cind opiniile mele difera substantial de ale lui. Nu cred in consens si nici in unanimitate, mai ales atunci cind e vorba de dialog, fie el social sau cultural. As spune ca, dimpotriva, sansa unui dialog autentic sta in diversitatea, in divergenta si in pluralitatea opiniilor, cu conditia obligatorie ca regulile civilitatii si ale bunei-credinte sa fie respectate.
Conferinta de presa sustinuta saptamina trecuta de Gabriel Andreescu, la sediul GDS-ului din Calea Victoriei, a fost menita sa „zgiltiie“ – in opinia initiatorului ei – CNSAS-ul, institutie de care s-au legat sperantele multora dintre noi, dar a carei activitate de pina acum s-a dovedit in prea mica masura eficienta si in mult mai mare masura generatoare de confuzii. De altfel, critici acide si pe deplin intemeiate la adresa CNSAS au formulat, tot saptamina trecuta, Nicolae Manolescu in Romania literara si Cornel Nistorescu in editorialul din 21 februarie din Evenimentul zilei, ambele ecouri la modul in care Colegiul a „rezolvat“ cazul Rakoczy, dar si – in articolul lui Cornel Nistorescu, Metrul, mai lung sau mai scurt – reflectii pe marginea celor doua masuri cu care reprezentanti de marca ai societatii civile apreciaza sau condamna gesturi, replici, atitudini sau persoane publice. Nu acuzatiile lui Gabriel Andreescu la adresa CNSAS au stirnit valu
