Radu PETRESCU

Corespondenta. Sinuciderea din Gradina Botanica

Editura Biblioteca Apostrof, Cluj, 2000, 185 p., f.p.

„Epistolarul“ lui Radu Petrescu dezvaluie un personaj tulburator, de o mare complexitate auctoriala si umana, intors spre sine, dar nu mai putin receptiv la lumea din jur. Cele patru serii epistolare (catre Petru Cretia, Miron Radu Paraschivescu, Norman Manea si Mircea Muthu) difera din punct de vedere tematic si al tonului afectiv. In spatiul lor, Radu Petrescu se misca mai liber decit in jurnal – mai „construit“, mai „facut“ – lasind uneori sa-i scape din mina „ocheanul intors“ prin care priveste lumea, desi spectacolul ei „pe viu“ il agreseaza prea ades.

Scrisorile catre Petru Cretia dateaza, unele, din perioada studentiei si a vacantelor petrecute la Tirgoviste – descrieri de natura foarte stilizate, impresii de lectura, preocupari de tinerete – altele, din perioada profesoratului in judetul Bistrita-Nasaud, invitind, fata in fata cu volumul de jurnal Ocheanul intors, la o lectura complementara.

Epistolele catre M.R. Paraschivescu dezvaluie un Radu Petrescu mai mundan, atent la mediul literar, la publicul cititor, cu analize pertinente ale modurilor posibile de receptare a literaturii adevarate intr-o perioada atit de neprielnica acesteia cum a fost regimul comunist. „De fapt, operele spiritului, in aceste conditii, se arata asa cum sint ele in realitate: lucrari facute de foarte putini, cu un pret foarte greu si la care are acces un public la fel de restrins, care poate plati pretul acesta (pag. 81). Cea mai mare parte a corespondentei celor doi scriitori se constituie intr-o analiza rind pe rind a ceea ce li se publica, precum si intr-o incitanta marturisire despre propria creatie. Scrisorile lui Radu Petrescu din aceasta perioada contureaza o poetica explicita, determinind un tip de receptare si