Noul mileniu a adus in relatia Romania-FMI un nou guvern si un nou negociator, dar nu si un nou acord Indeplinirea conditiilor din acordurile cu FMI reprezinta un deziderat al Romaniei, inca din anii '90, din pacate niciodata atins, noul Guvern urmind sa incerce sa convinga institutia de la Washington de reusita unui nou acord. Inca o data, Romania rateaza, odata cu expirarea la 28 februarie 2001 a acordului stand-by semnat in august 1999, derularea si indeplinirea unor conditii care sa ajute la realizarea si mentinerea unei cresteri economice si la evitarea pozitionarii pe ultimul loc intre tarile din Europa Centrala si de Est. Inceputul acestei saga a guvernelor post-decembriste, respectiv anul 1993, a fost marcat de un esec, in conditiile in care partea romana a respins conditiile FMI privind stabilirea dobinzilor real pozitive, liberalizarea pietii valutare, reducerea deficitului bugetar, eliminarea subventiilor cu efect inflationist si reducerea blocajului financiar. Abia in 1994, Guvernul a incheiat un acord de imprumut in valoare de 612 milioane dolari, pe o perioada de 12 luni. La inceputul anului 1995, oficialii FMI afirmau ca Romania nu indeplinise conditiile prevazute in acordul de imprumut. Totusi, un nou imprumut, de 382 milioane dolari, pe 16 luni, a fost convenit in decembrie 1995. Schimbarea puterii politice la alegerile din 1996 a adus cistigatorilor un credit imens de simpatie. Astfel, ca FMI aproba pe 23 aprilie 1997, un acord stand-by pe durata a 13 luni, in valoare de 414 milioane de dolari, pentru sustinerea programului economic al Cabinetului de la Bucuresti, condus de Victor Ciorbea. Recomandarile FMI includeau liberalizarea cursului valutar si a celor mai multe dintre preturile controlate de stat, proiectarea unui deficit bugetar de 4,5% din PIB, precum si vinzarea unor companii catre investitorii straini. Numeroasele termene pentru privatiza