Subţire, blondă, mereu adâncită în lectură, Adriana Bittel pare desprinsă din poemul Îngerul cu o carte în mâini al lui Nichita Stănescu. Dacă titlul poemului ar fi fost Îngerul cu ochelari şi cu o carte în mâini, n-am mai fi avut nici o îndoială că prozatoarea descinde de acolo.

Adriana Bittel citeşte de o viaţă întreagă (de fapt, dinainte de-a se naşte, de mai multe generaţii). Cărţile nu fac parte din existenţa ei, cărţile sunt existenţa ei. Cu o modestie rar întâlnită la o scriitoare, ea îşi îndeplineşte fără să se plângă obligaţiile prozaice de femeie: face piaţa, spală, găteşte. Însă toate acestea le consideră mai degrabă un fel de formalităţi după încheierea cărora poate deschide seara, în sfârşit, o carte.

Adriana Bittel s-a născut la 31 mai 1946 la Bucureşti, ca fiică a lui Lazăr Bittel, funcţionar, şi a lui Alice Bittel (Margulius), avocată. Când a compus, copil fiind, o poveste care lăsa să se întrevadă talentul literar, tatăl ei, emoţionat, a rugat-o ca, dacă va ajunge vreodată scriitoare, să nu renunţe la numele de familie "Bittel", oricât ar dezavantaja-o sonoritatea de cuvânt străin a acestui nume. Fetiţa a ţinut minte dorinţa lui şi, ajungând scriitoare, i-a respectat-o.

După absolvirea Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, în 1970, Adriana Bittel a îndeplinit mulţi ani la rând atribuţia de corectoare la România literară, găsind un refugiu în această îndeletnicire. Din 1990 este redactor la aceeaşi revistă, ocupându-se de paginile de literatură străină, care, datorită ei, se remarcă prin profesionalitate şi bun-gust.

Căsătorită cu poetul şi publicistul Toma Roman şi mamă a lui Toma Roman jr., el însuşi un ziarist apreciat încă din timpul studenţiei, Adriana Bittel duce o viaţă discretă, citind mult şi scriind puţin şi publicând şi mai puţin. De-a lungul anilor, s-au adunat totuşi în b