Mircea Iorgulescu continuă să aibă, în intervenţiile lui publicistice, aerul unui clarvăzător care dă lecţii. Făcând naveta Bucureşti-Paris, se consideră un purtător de cuvânt al Occidentului în raport cu intelectualii din România. Drept urmare, faimoasa replică a personajului caragialian "Europa e cu ochii pe noi" şi-a pierdut actualitatea. De acum înainte va trebui să spunem: "Mircea Iorgulescu e cu ochii pe noi!"

Într-un articol al său din Dilema (16 febr. 2001), Mircea-Iorgulescu-care-e-cu-ochii-pe-noi deplânge transformarea revistei România literară "într-o publicaţie deschis de dreapta începând din 1991-1992" şi îl evocă nostalgic pe George Ivaşcu care "era un vechi om de stânga şi nu avea îndoieli în privinţa derivei legionaroide a regimului ceauşist". Răspunzători de orientarea de dreapta a României literare sunt consideraţi Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu şi Alex. Ştefănescu.

Afirmaţiile sunt cel puţin hazardate şi iată de ce: 1. Orientarea României literare este în realitate una eclectică, nu de dreapta (iar dacă totuşi ar fi de dreapta, nu ar fi reprobabilă). 2. Ca să sesizezi şi să incriminezi "deriva legionaroidă a regimului comunist" nu trebuie să fii neapărat "un vechi om de stânga". Este suficient să fii, pur şi simplu, un adept al democraţiei (de stânga, de dreapta sau de centru).

În ceea ce priveşte agenţii deplasării spre dreapta a României literare, n-am să mă erijez în purtător de cuvânt al lui Nicolae Manolescu sau Gheorghe Grigurcu (n-am vocaţie de purtător de cuvânt ca Mircea Iorgulescu), dar am să precizez ceva în legătură cu mine.

Mircea Iorgulescu susţine că orientarea de dreapta a revistei este "întărită", printre altele, de "prezenţa" mea "la rubricile de cronică literară", în condiţiile în care sunt "membru PNŢCD" şi am mai şi făcut afirmaţia că Titu Maiorescu a fost un peneţecedist al secolului XIX