O tăietură de ziar veche, îngălbenită, acoperită pe jumătate de o pată întinsă de cerneală albastră vărsată peste un articol intitulat Putem defini şi preveni terorismul? îmi atrage atenţia. Cupiura e în franceză, fără să existe pe ea vreun indiciu; poţi fi sigur însă că ziarul din care a fost extrasă este Le Monde. Nici o datare, deasemeni. S-ar putea ca tăietura să fi aparţinut anilor şaptezeci. Ce mă frapează apoi, cercetînd cu atenţie textul, este numele unui român de care parcă aş mai fi auzit, maestrul M. V. Stanciu, avocat la Curtea de apel din Paris şi secretar general al Societăţii internaţionale pentru combaterea terorismului. Articolul citat începe chiar cu o frază rostită la deschiderea lucrărilor de către acest român ilustru, se poate zice, cum fac românii de soi carieră la Paris. Citez ce spune românul falnic în deschiderea lui, după cum se relatează în articolul sus citat:

"Terorismul nu trebuie confundat cu crima politică. Aceasta din urmă este mai complexă. Se poate afirma că există crime politice bune sau rele?... Dacă atentatul contra lui Hitler ar fi izbutit, dacă pretinsul complot al bluzelor albe contra lui Stalin ar fi dus la asasinarea acestuia, cum ar fi fost calificate aceste gesturi? Ce să mai spunem despre Charlotte Corday care l-a ucis pe Marat?"...

Urmează o comunicare explozivă a profesorului W. H. Nagel de la universitatea din Leyda care s-a făcut "avocatul diavolului" vorbind în favoarea terorismului. El atacă prisosul de "respectabilitate" arătat de cetăţeni autorităţilor Statului fără să caute să afle dacă acestea sunt îndrituite să combată terorismul fără nici o ezitare, subliniază redacţia ceea ce Nagel vede în acţiunea statului un exces anti-democratic.

Domnul Nagel nu mestecă prea mult cuvintele; nu se joacă, o spune direct. Nu ni se întâmplă oare şi nouă să dăm dreptate "justiţiarilor" şi să ne pară r