Întrebarea, desigur, e (pînă la un punct neliniştitoare) dacă facem parte sau nu din Balcani şi dacă, prin aceasta, românii sînt un popor balcanic. Dacă pornim de la vestita aserţiune a lui N. Iorga "Bizanţ după Bizanţ" răspunsul e indubitabil favorabil, pentru că Bizanţul e o componentă originară a balcanismului. Dar dacă ţinem seama de faptul, istoric, că pînă în 1918 toată partea de vest a ţării (Transilvania, Banatul etc.) şi în nordul Moldovei, Bucovina a făcut parte mai mult de un veac, de la 1775, din imperiul habsburgic, lucrurile se schimbă bine pentru că această zonă era revendicată a face parte din Europa Centrală. Nu mărturisise Cioran, în Caietele sale, că se simte mai aproape de Europa Centrală şi că de nu s-ar fi produs actul fericit de la sfîrşitul anului 1918 el ar fi studiat nu la Bucureşti, ci la Budapesta sau chiar la Viena şi ar fi fost, deci, un cetăţean al Mittel Europa? Iar, azi, distinşi colegi ai noştri timişoreni (d-nii Cornel Ungureanu şi Mircea Mihăieş, d-na Adriana Babeţi) nu cultivă ideea că regiunea lor face parte din Europa Centrală, vorbind curent despre o a treia Europă, pe care ar reprezenta-o? Şi cum nu se admite segregarea unei ţări pe zonele ei istorice nu devine, prin chiar aceasta, întreaga Românie un spaţiu al Europei Centrale? Tare mă tem că nu este aşa şi că România este o ţară balcanică, alături de Grecia, Bulgaria, fosta Iugoslavie, Turcia şi chiar Ungaria. Traiul comun, timp de aproape un secol, al fostelor regiuni ale fostului imperiu habsburgic cu Vechiul Regat le-a împrumutat complet acele trăsături definitorii ale balcanismului.

Toate aceste chestiuni şi multe altele foarte importante le studiază, în cartea ei Balcanii şi balcanismul, profesoara americană de origine bulgară Maria Todorova, relativ recent tradusă în româneşte de Editura Humanitas. E un studiu atotcuprinzător şi sistematic care porneşte po