Ce a urmat, a citit Arhanghelul dintr-un caiet. Se vedea că acesta fusese des întrebuinţat; colţurile erau îndoite, ca nişte urechi de măgar, numai politeţea şi respectul faţă de vorbitor ne opriră să-l calificăm drept slinos. Mi-am zis: dacă Uriel a scris tot, nu mai este nevoie să-mi fac eu notiţe, ba chiar să şi ascult. Micimea sufletului meu a ieşit la suprafaţă cînd am alunecat în apele leneviei. Am adormit şi, după cîteva ezitări am permis cavităţilor mele bucale să emită acele sunete vijelioase pe care poporul le numeşte 'horcăituri'. Un martor mult prea generos ar spune că producţia mea se asorta de minune cu faptele povestite de invitatul nostru. Era vorba de un moment crucial în istoria lumii, numit necuprinzător 'Căderea îngerilor'.
10 cohorte năvăliră peste cuibul nostru de linişte, marele comandant al invadatorilor era Semiaza. Printre numele arhistrategilor mai viteji s-au păstrat Arakiba, Rameel, Danel, Ezekeel, Barakijal, Azazel, Armaros, Sariel, Ananel şi Batarel. Soldăţoii îşi luaseră femei, fiecare cîte una. Se duceau dimineaţă de tot ca să se spurce cu ele. Au învăţat să descînte, să facă vrăji şi să ghicească în bobi viitorul. Apoi multe sfaturi despre îngrijirea plantelor, mişcarea nourilor, semnele soarelui şi ale lunii precum şi scoaterea păduceilor din tălpi, astrologia. Azazel ocupă o piaţă întreagă, unde urieşii mîncau pînă ce cădeau în nesimţire. Merindele scădeau, zîzania între tîrgoveţii revoltaţi creştea. Amîndouă taberele chemau pe Cel de Sus, numindu-l stăpînul lumilor, şi glasurile lor străbăteau din negura cerului:
"Tu, dumnezeul dumnezeilor, tu, împăratul împăraţilor,
tu, bunule care te-ai amestecat cu oamenii
cînd ai fost starostele muzicanţilor sau maimare peste chirigii.
De la tine cunoaştem începutul începuturilor."
Cîntările lor tînguitoare îţi sfîşiau pieptul, oric
