"Filmul e literatură scrisă cu imagini" - obişnuia să spună Jean Georgescu, pionier şi deopotrivă clasic al cinematografului românesc, intrat pe 12 februarie 2001 în al doilea veac de nemurire. Fără a avea nicidecum pretenţia de a face literatură, mă grăbesc să încredinţez acestei pagini generoase de publicaţie literară un montaj aleatoriu de secvenţe mai mult sau mai puţin sentimentale. Indirectă invitaţie de a trece pragul Sălii "Jean Georgescu" a Cinematecii Române, care a deschis manifestările legate de acest centenar, însoţind proiecţiile unui prim grupaj de titluri cu o expoziţie de schiţe şi fotografii de platou. Invitaţie dublată şi de îndemnul de a vizita şi Biblioteca Arhivei Naţionale de Filme, unde se pot consulta cărţi de referinţă cu preţioase date despre viaţa şi opera maestrului.

Scînteia interesului va fi cu siguranţă mai greu de aprins în mintea acelor cinefili care nu l-au văzut niciodată pe Jean Georgescu străbătînd Calea Victoriei: elegant şi condescendent, conservînd prin propria-i fiinţă spiritul unor vremi iremediabil apuse.

Efectul proustian al madlenei pentru mine azi l-au jucat... umbreluţele Nopţii furtunoase. Inestimabile comori dăruite Arhivei Naţionale de Filme de către doamna Ioana Stericiu Georgescu, împreună cu alte preţioase relicve ce au aparţinut cineastului. Dînd senzaţia că la atingere se vor descompune precum aripile unor efemeride, dantelele zdrenţuite au totuşi virtuţi nebănuite. Căci nu degeaba umbrela de soare, acest banal accesoriu, este de fapt un simbol solar. Asemeni nimbului ce veghează personalitatea pe care, metaforic, o protejează, propulsînd-o... În stratosferă. Cum suna titlul unuia dintre multele proiecte ale prolificului cineast, rămase în faza de scenariu: viaţa lui Leonard, prinţul operetei, ecranizarea romanului de succes al lui Cezar Petrescu "Miss România" ori ambiţiosul plan de a-l talo