(urmare) Sînt dator cu cîteva restituiri, din zonele umblate, dar şi cu o poveste. A lui Tamango de la Bellu: gropar, patron de florărie, şef de gropari. "Am golit morţii din Crîngaşi, că era cimitir sub blocurile ălea. Ne-au pus să-i scoatem. Oase, carne, că pui mîna şi cade din mînă. Am băut. Ne-au adus miliţienii, ia, la vreo patru-cinci kile de vodcă. Beam şi băgam în plastic carne. Era noapte şi noi căram la morţi. Miliţienii se uitau să nu fie vreun biju la alea şi noi dădeam la tîrnăcop. Lucrat vreo cîteva săptămîni. Piatra de la morminte au luat-o şi dusă prin groapa de gunoi, sau unii au venit s-o ia. Ziceam că vine rău de tot. Nici bine nu, dar nu rău. Dumnezeu ne vedea! Ne închinam şi trăgeam de un crac cu viermi. Răul meu cel mare, ce să fac, ziceau miliţienii, hai, cioară, trage, cioară, cioara trăgea. Să zică unu' gata, bă, opriţi-vă, gata, nu mai vrea Ceauşescu, da', pe zi ce era, pe zi munceam mai mult. Era plan. Venise unu' că să facem atîţia morţi, atîţia. Şi io i-am zis:
«Bă, nu ţi-e ruşine... bă, nu ţi-e ruşine.» S-a uitat la mine, a plecat. Am dus morţi de toate naţiile mamii lor la groapă, dar la Crîngaşi scîrboasă muncă e cu omu'! După aia m-au mutat la Bellu, adică am dat dreptu' unuia să mă dea aici, că vroiau să ne dea pe la cimitire noi, că să ne piardă. Dar i-am zis lu' ăla, ce, io am murit sau ăla, da' ce vină am că sînt gropar? Scîrbos e omu', vrea să lase ceva în urmă." Un anunţ de reprodus (de anul trecut), cu care am rămas dator, era pe uşa Farmaciei "Hrană", de lîngă Doru Furnica, pe Labirint: "Hoţilor, nu mai aveţi nimic de furat! Ne-aţi nenorocit Crăciunul. Ne-aţi golit magazinul. Măcar avem şi noi un An Nou Fericit. Să vă ierte Dumnezeu!" Tot din zonă. Pe Ţepeş Vodă am zis de un bar fără firmă, spre Hala Traian. Din mărturii ale străzii, acolo era în '90 barul "Roza Vînturilor", al editurii cu acelaşi nume, gîndit de
