Într-o carte - Drôles de bibliothèques - la care m-am mai referit cu alt prilej, cele două autoare (Anne-Marie Chaintreau şi Renée Lemaître) inventariază romane şi povestiri unde biblioteca e cadrul în care se desfăşoară acţiunea şi unde bibliotecarii (dar în special bibliotecarele) se numără printre protagonişti. Fără a avea cîtuşi de puţin pretenţia exhaustivităţii, ancheta întreprinsă de cele două cercetătoare scoate la lumină o mare varietate de situaţii narative, unele cu totul insolite. Vedem astfel cum biblioteca apare drept cadru în multe romane poliţiste precum şi în literatura science-fiction; e un spaţiu, aşadar, propice atît pulsiunilor criminale cît şi fantasmelor şi angoaselor provocate de perspectiva informatizării (asociată îndeobşte imaginii unui regim totalitar ce controlează strict sau interzice lectura). Una din particularităţile cărţii lui Anne-Marie Chaintreau şi Renée Lemaître este că oferă rezumatele textelor inventariate. Profit de ocazie şi reproduc cîteva din aceste fişe, mai ales că e vorba în genere de autori puţin sau deloc cunoscuţi, la care, altfel, n-am fi ajuns decît întîmplător. "Paznicul unei biblioteci, îndrăgostit de cărţile sale, asistă neputincios la transformările pe care le aduce informatica. Fiecare carte e introdusă în memoria ordinatorului, ceea ce permite cititorilor să consulte cărţile, la ei acasă, pe ecran (la fel ca şi întreaga informaţie, manipulată de către stat). La bibliotecă, acum pustie, cărţile sînt închise în pungi de plastic sigilate. Dar cum o carte tipărită e mai uşor de citit decît pe ecran, utilizatorii ajung să folosească abuziv imprimantele, de unde o penurie totală de hîrtie. Statul ia măsuri draconice pentru a gestiona cele cîteva stocuri încă disponibile şi interzice cetăţenilor folosirea hîrtiei. Paznicul, disperat, scrie această povestire pe marginea paginilor unei cărţi din bibliotecă, pe c