Numărul pe februarie al mensualului Magazine littéraire îi este dedicat lui Bernard-Marie Koltès, numele inconturnabil al teatrului francez contemporan (născut pe 9 aprilie 1948 la Metz, mort pe 15 aprilie 1989 la Paris). Dosarul - realizat de Frédéric Martel, mai nou redactor la prestigioasa revistă - conţine inedite, interviuri, mărturisiri ale unor personalităţi care i-au fost apropiate; în total, 50 de pagini dense. Aflăm că B-MK "nu este doar dramaturgul francez cel mai jucat în lume" (tradus în 30 de limbi, montat în 50 de ţări), ci şi subiect de bacalaureat, intrat din acest an în programa "Normalei Sup" şi autorul preferat de actori la audiţiile teatrale; Koltès - se spune în deschiderea grupajului - este "mai întîi o limbă, în acelaşi timp foarte literară şi foarte colocvială", iar teatrul său "se citeşte ca o poezie modernă". Apărut ca un marginal, la sfîrşitul anilor '70, B-MK s-a impus încet, mai întîi montat de Patrice Chéreau (Combat de nègre et de chiens, apoi - în 1986 - Quai Ouest şi Dans la solitude des champs de cotton în trei versiuni, la acelaşi teatru Nanterre-Amandiers pe care-l conducea P.C.); astăzi, la mai bine de zece ani de la moartea sa, Koltès este "un clasic contemporan". Din conversaţia pe 7 pagini a lui Martel cu Chéreau aflăm lucruri amuzant-inedite, cum ar fi, de pildă, că niciunuia nu-i plăcea Tennessee Williams - "cînd aveam chef să ne distrăm, alegeam cîteva replici ridicole de-ale sale şi le citeam cu glas tare!". Pe de altă parte, subliniază P.C., "scriind monologuri, Koltès reuşea să-şi înceapă piesele; monologul este caracteristica principală a stilului său, este forma care îl conduce la scriitură." Deşi mult mai scurtă (o pagină), discuţia aceluiaşi F.M. cu Catherine Tasca, ministra Culturii, este - paradoxal - mai emoţionantă, restituindu-ne nu doar un Koltès "foarte frumos, foarte juvenil şi distant ca o pisică", c