Un foarte interesant documentar prezentat duminică pe canalul "La Cinquième" reconstituia povestea Editurii Minuit, fondată - clandestin - în 1942, devenită editura emblematică a Rezistenţei, cunoscînd mari dificultăţi financiare imediat după război şi relansată graţie unui tînăr stagiar ce lucra la sectorul producţie şi care şi-a convins familia să investească în editura muribundă. Tînărul stagiar se numea Jérôme Lindon, ajuns astăzi o figură legendară a lumii literare franceze. Editions de Minuit se află pe Bernard-Palissy, o străduţă din Saint-Germain-des-Prés. Placa de la intrare e discretă, imobilul, vechi, e restaurat cu grijă, scara interioară îngustă de lemn şi camerele mici, cu ferestre - la mansardă - dispuse capricios dau o senzaţie de intimitate, de spaţiu protejat şi parcă ieşit din timp. Jérôme Lindon şi-a făcut o deviză din cuvintele unui confrate german: "Misiunea unui editor constă în a publica acele cărţi pe care publicul nu le vrea". O strategie, aşadar, net anticomercială, la ani lumină distanţă de atît de invocata "audienţă" şi de acel raţionament pervers după care orice se justifică dacă "asta vrea publicul". Nefăcînd concesii, refuzînd să intre în jocurile de culise, Minuit se poate mîndri cu doi autori care au obţinut premiul Nobel: Samuel Beckett şi Claude Simon şi cu trei premii Goncourt: Marguerite Duras (L'Amant a fost un uriaş succes de librărie), Jean Rouaud şi Jean Echenoz. Desigur, numele editurii a fost legat îndeosebi de Noul Roman. Aproape octogenarul - deja! - Alain Robbe-Grillet reamintea că multe din romanele sale, ca şi ale colegilor săi, abia dacă atingeau cinci sute de romanele sale, ca şi ale colegilor săi, abia dacă atingeau cinci sute de exemplare. Oricîte rezerve am avea astăzi faţă de Noul Roman, el a fost un ferment estetic şi a modificat substanţial habitudinile noastre de lectură. Editura Minuit a publicat însă