Dacă deficienţele de umor şi stările avansate de masochism se testează cu telenovela, pentru tratament sugerez promo-urile: "Femei înşelate de luni pînă vineri, acasă, Acasă simţi că trăieşti". După părerea mea, nu există umor involuntar, ci dreptate. Printre marile acte de politeţe ale lui Dumnezeu e şi acela de a ne aminti, din cînd în cînd, cum că am fi inteligenţi. Umorul involuntar reprezintă, din acest punct de vedere, un deus ex machina în registru comic. Că asta nu schimbă cu nimic lucrurile (a se vedea femeile înşelate de luni pînă vineri, acasă, care simt că trăiesc) e chestie de postmodernism. La fel trebuie că e şi Ariel, naratorul: "Ariel vă prezintă povestea bluziţei Anei." O poveste foarte searbădă despre o bluziţă foarte albă pe care, într-un final orgolios or glorios, o va admira toată clasa a VII-a A, B, C, D, E sau F? Greu de spus, fiindcă, după cum povesteşte, sigur e detergent. Acum 80 de ani, Wittgenstein îşi încheia "Tractatus Logico-Philosophicus" cu celebra propoziţie (în accepţiune logică) nr. 7: Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă, după ce, tot spre final, enunţase o alta: Moartea nu este un eveniment al vieţii. Moartea nu se trăieşte. (6.4311) Dacă acest extraordinar filosof ar fi ascultat într-o singură zi "textele" comentate ceva mai înainte, împreună cu un al treilea, al necuvîntătorului Rex, căţel temporar adăpostit dar cu perspective mari de eternitate: "...Sînt un căţel cuminte. Nu mănînc mult şi nici nu fur papuci" şi-ar fi revizuit opera şi ar fi adăugat următoarele observaţii la propoziţiile 6.4311 şi 7: 6.4312: Totuşi, există situaţii în care discursul unui cîine despre moarte are sens. 7.0001: Despre ceea ce se poate vorbi fără să se spună nimic, e mai bine să nu se facă spoturi publicitare. Alice POPESCU

Dacă deficienţele de umor şi stările avansate de masochism se testează cu telenovela, pentru tr