O fabrică de biscuiţi din Scoţia: disimulată deasupra uşii WC-ului, camera video surprinde mai multe angajate - ţac! - cu ţigara aprinsă. A doua zi - ţac! - concedierea... "Eram îndreptăţite să fim informate că aţi instalat asemenea aparatură, într-un asemenea loc" - au spus femeile şi au făcut contestaţie. "Sîntem îndreptăţiţi să ne informăm asupra unor asemenea acte de indisciplină" - a spus conducerea. "Sîntem îndreptăţiţi să examinăm o posibilă încalcare a dreptului la viaţă privată" - au spus experţii în respectarea drepturilor omului. Fiecare cu dreptatea lui: amplasarea camerelor cu circuit închis e, de regulă, semnalată prin inscripţii care spun "Atenţie, oameni buni, sînteţi filmaţi - şi asta spre binele public etc...". Dar şefii susţin că i-ar fi înştiinţat, cum să nu, pe liderii sindicali, de existenţa capcanei cu imagini şi că fumatul şi, mai ales, manevrele de lichidare a urmelor lui - uşi de incendiu şi trape de aerisire deschise în loc să fie închise şi invers - aduc în incintă, mai devreme sau mai tîrziu, doi mari duşmani ai omului şi-ai biscuiţilor: focul şi şoarecii. Acum, avocaţii pun în balanţă dreptul sfînt al persoanei - fie ea şi fumătoare - şi interesul general. Căci iniţiativele autorităţii de a culege informaţii despre cetăţeanul simplu sînt, se înţelege, supuse unor reguli. Iar bizareria e că, în genere, regulile chiar se respectă.

Cine a mîncat din prăjiturica mea? Există un Eden al informaţiei pentru care regulile sînt încă în curs de inventare: satul global cu poliţişti cam ageamii şi neputincioşi care e Internetul. Iar autoritatea, care nu-şi mai cheltuieşte de mult resursele pe informatori vulgari, jinduieşte să ia sub controlul ei înţelept acest spaţiu. Aici, dosarele dospesc şi se îngroaşă singure, ca nişte prăjituri cu tot mai multe straturi - frumos, în marile servere. Adresele pe care le vizitezi, comenzile pe care le