Dreptul penal american, probabil cel mai dinamic şi spectaculos drept penal din lume, cunoaşte astăzi o nouă dezbatere care, în cele din urmă, îl poate modifica sensibil. Tot mai mulţi jurişti, politicieni şi universitari, alături de organizaţii extrem de active ale societăţii civile americane, jurnalişti şi simpli cetăţeni se contrazic zilnic în privinţa necesităţii unei legislaţii speciale pentru pedepsirea infracţiunilor săvîrşite din ură (hate crimes). Este vorba despre pedepsirea mai aspră a infracţiunilor care sînt comise din ură şi despre trecerea competenţei de anchetare şi condamnare a acestor infracţiuni direct în sarcina autorităţii federale. Sigur că, în sens larg, orice infracţiune presupune ura. Nu te repezi să omori sau să loveşti pe cineva, să furi sau să înşeli dacă nu ai o anumită negativitate în ceea ce priveşte societatea în general şi, cel mai adesea, victima în special. Ura, spun mulţi criminologi, este prezentă ca un element sine qua non în alchimia complicată şi întunecată a rezoluţiunii criminale, cum numesc specialiştii procesul interior prin care un om decide să comită o infracţiune. În înţelesul american, the hate crimes se referă la o mulţime bine definită de infracţiuni: este vorba de acele infracţiuni care se comit anume din motive rasiale, de orientare sexuală sau religioasă. Sînt multe voci în SUA care susţin că o infracţiune comisă din aceste motive este mult mai gravă, mult mai periculoasă şi, ca atare, merită un tratament penal mult mai dur, decît o aceeaşi infracţiune comisă din cu totul alte motive. De pildă, o crimă săvîrşită pentru că victima aparţine unei minorităţi rasiale este mult mai gravă decît o crimă săvîrşită în scop de jaf. La fel, lovirea unei persoane într-un bar pentru că agresorul s-a simţit ofensat de felul în care victima a privit picioarele prietenei sale este mai puţin gravă decît lovirea cu exact acele