Povestea Lolei. Taticutu" a murit pe 6 iunie. L-am vazut cu cinci saptamani inainte: calm, resemnat, stiind ca nu mai are mult de trait. Langa el statea culcata catelusa Lola, asa cum avea, de patru ani, obiceiul. Pentru cateva zile, insa, Lola l-a parasit. Venea doar o data pe zi, sa-l salute. Avea...

Povestea Lolei

Taticutu" a murit pe 6 iunie. L-am vazut cu cinci saptamani inainte: calm, resemnat, stiind ca nu mai are mult de trait. Langa el statea culcata catelusa Lola, asa cum avea, de patru ani, obiceiul. Pentru cateva zile, insa, Lola l-a parasit. Venea doar o data pe zi, sa-l salute. Avea opt pui, care au fost adoptati foarte repede de oameni cumsecade, care au facut acest gest de dragul tatalui nostru. Taticutu" nu mai manca de vreo opt saptamani. Cand a ramas doar cu un singur pui, Lola a incetat si ea sa se mai hraneasca.

Cand am sosit seara tarziu din Luxemburg, cu sotul si cu sora mea, pentru inmormantare, puiul Lolei dormea pe prag ca un arici infoiat, dar Lola nu ne-a intampinat. De necrezut pentru noi, deoarece ne recunostea pasii, stia motorul diferitelor masini care ne aduceau acasa, la parinti. Stia inaintea tuturor ca sosim. Am descoperit-o in cusca ei, unde nu dormea niciodata, si nu a raspuns la cuvintele noastre de dragoste. A fost imposibil s-o scoatem afara. Isi alegea o pozitie care bloca orice miscare, se crampona sa ramana acolo pana la limita fortelor ei de "schelet". Veneam din cand in cand sa ii vorbim, rosteam cele mai blande fraze, limba pe care am vorbit-o intotdeauna cu cainii nostri, de cand ne-am nascut. Parintii ne invatasera respectul si dragostea pentru animale in acelasi timp cu codul politetei. Am convins-o in cele din urma sa iasa din cusca ei. Dupa inmormantare si dupa plecarea prietenilor, am luat-o in brate si am dus-o la veterinar. Nu ne-a dat prea multe sperante, dar ne-a prescris un tratamen