Macarale rad in soare. Macarale, macarale rad in soare, argintii... Va mai amintiti? Parca a fost ieri. Unde intorceai capul, dadeai de ele. Nu-i de mirare ca au fost cantate de muzica lejera a "iepocii". Macaralele au fost mandria comunismului. De unde se putea vedea asa de bine viitorul luminos? Cu...
Macarale rad in soare
Macarale, macarale rad in soare, argintii... Va mai amintiti? Parca a fost ieri. Unde intorceai capul, dadeai de ele. Nu-i de mirare ca au fost cantate de muzica lejera a "iepocii". Macaralele au fost mandria comunismului. De unde se putea vedea asa de bine viitorul luminos? Cu pliscurile lor maiestuoase, macaralele ridicau tara pe cele mai inalte piscuri, faceau cincinalu-n patru ani si jumatate, dadeau locuinte la "blocatari" si "bloace" la tot cartierul. Dupa caderea comunismului, macaralele au ramas intepenite ca niste dinozauri peste ruinele ctitoriilor. Primaria le-a uitat si, din cand in cand, cate-o teava cade peste oras. Norocosii citesc prin ziare sau vad evenimentul la televizor. Cei care sunt prea aproape nu mai apuca. Rata accidentelor pe fostele santiere comuniste e de speriat.
La ceva mai slujesc, totusi, macaralele. In ciuda inmultirii accidentelor, desi nu se mai construieste, macaralele continua sa rada in soare, mai stirbe, mai mult ruginii, decat argintii, dar eterne si tot mai fascinante. Dupa moda autoincendierilor, a bombelor, a telefoanelor de amenintare, a drumurilor blocate si a motiunilor de cenzura, romanii au facut fixatie pe macarale. Aici, in varful lor, se imbina trecutul cu prezentul. Iar viitorul e la un pas. Totul e sa-l faci sau sa nu-l faci la momentul potrivit.
Doua femei si un barbat din Petrila s-au catarat pe o macara, anuntand ca isi vor da foc, dupa care se vor arunca in gol, daca nu vor primi locuri de munca. Dupa ce au fost inchise minele, locuitorii din Valea Jiului au
