Dosarul thematic al no.1 al revistei Arta (serie noua, februarie 2000) propunea particularizarea unor directii ale artei romanesti actuale, ale caror nuclee sint date de formula grupului si gruparii de artisti. Posibilele raspunsuri la intrebarea „de ce si cum se grupeaza artistii romani?“ s-au conturat atit in cadrul unei discutii redactionale la care au participat criticii de arta Aurelia Mocanu, Adrian Guta si Horea Avram, cit si din autoexpunerea traseelor si proiectelor grupurilor artistice. Avind sau nu un „manifest“, o ideologie comuna, adeseori functionind mai degraba doar sub umbrela unor afinitati comune, in ultimii ani, artistii se grupeaza simpatizind fie ideea unei potentari reciproce, fie pe cea a unei „contestari impreuna“.

Ce anume propune cel mai primavaratec grup – SURSA – in acest peisaj atomizat al ultimilor ani, in care formula coagularii pe baza unor optiuni, strategii si dinamici comune a conturat discursuri artistice diverse, de la Crinul (1996), Grupul celor 6 clujeni (1997), Rostopasca (1998) la ECOU sau FRINA? „Dorim sa readucem in prim-planul artistic romanesc profunzimea, gravitatea, spiritualizarea, confruntarea interioara, misterul, introvertirea – ca teme atit conceptuale cit si senzoriale.“ SURSA isi iubeste tocmai interna diversitate stilistica, solutie, totodata, de a evita autolimitarea in virtutea plierii la un concept comun. Se doreste, prin urmare, insasi problematizarea dinamicii identitate-apartenenta la grup si „iesirea din izolarea pe care introspectia excesiva o impune artistului ca individ singular“.

Aceasta prima expozitie a grupului SURSA – Razvan Alexandrescu, Luminita Mihai, Virgilius Mocanu, Florina Nita, Maria Magdalena Pelmus, Bogdan Pelmus – ii prilejuieste spectatorului reintilnirea cu lucrarile de diploma ale tinerilor artisti sau intuirea „antecamerei“ fiecaruia, antecamera ale carei structuri