1. Vocabula roman restringe la un mod traditionalist scriitura secolului XX careia ii repugna impartirea prea stricta pe genuri, preferind notiunea mai larga de text. Accept regula generala de joc, dar refuz sa intocmesc un clasament. Iata, in ordinea alfabetica a autorilor, citeva romane despre care cred ca vor fi citite si in secolul XXI: Intimplari in irealitatea imediata (M. Blecher), Animale bolnave, Drumul la zid (N. Breban), Clopotul scufundat (L. Ciocarlie), Compunere cu paralele inegale, Frumoasa fara corp (Gh. Craciun), De citi oameni e nevoie pentru sfirsitul lumii (Gh. Iova), Tratament fabulatoriu (M. Nedelciu), Patul lui Procust (Camil Petrescu), Tara indepartata (S. Titel), Ferestrele zidite (A. Vona).
Cei care se vor mira ca, din perioada interbelica, am selectionat numai doua romane, sa nu se mire. Cele mai multe sint romane caracteristice canonului inertial al secolului al XIX-lea care s-a prelungit, prin vointa marelui public, pina in zilele noastre.
Atrag atentia ca multe romane, printre care si unicul roman al excelentului poet dimovian Mircea Cartarescu, nu am avut ocazia sa le citesc. Iar generatia mai noua, a lui Catalin Tirlea, o cunosc prea putin. De altfel, generatia aceasta si urmatoarele sint ale secolului in care, vrind nevrind, am intrat.
2. Gratie dictaturii comuniste, care a intirziat instaurarea cenzurii economice, mult mai apriga si mai greu de eludat decit cenzura politica, in Romania s-a putut face o literatura zisa experimentala, in contradictie cu canonul calinescian incurajat de critica oficiala. Din pacate, corifeii acestei literaturi nu-si cunosc destul de bine nici adversarii, nici aliatii. Ei s-au lasat antrenati, in euforia generala a eliberarii social-politice, pe terenul neprielnic al politicii. Au acceptat tutela nefasta a unor critici, ca Nicolae Manolescu, care promovau vechiul canon si se serv
