Pentru ca in 2001 nu am mai avut zi de 29 februarie in calendar, aniversarea unui an de la aparitia Observatorului cultural a avut loc miercuri, tot in ultima zi a lunii februarie (28), dar la un an fara o zi. Nu mai fusesem niciodata la Palatul Elisabeta si, o data ajuns acolo, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma holbez ca un aborigen la frumoasele interioare decadente, uitind cu desavirsire, din momentul sosirii, ca deunazi ma angajasem sa iau si niscaiva notite de presa de la fata locului. Nu uit, totusi, sa „observ“. In capatul culoarului, pe masa unde, cu mai bine de saizeci de ani in urma, Regele Carol al II-lea semna actul abdicarii, stau acum sticle de Coca-Cola si Fanta (nu, nu fac reclama mascata). Cu un sfert de ora inainte de data anuntata, culoarele sint deja ticsite de lume. Ma intreb, daca ar fi venit toti cei invitati, unde ar fi incaput. Primii oameni cu care apuc sa schimb primele vorbe (exceptie facind, desigur, garderobiera) sint Iulian Baicus si Dan C. Mihailescu. Aflu, de la acesta din urma, amanunte picante din viata intima a lui E. Lovinescu, strecurate in volumul patru (proaspat aparut) al Agendelor... Imi promit sa-l cumpar cu prima ocazie. Lume tot mai multa, multa lume fina, multi tineri, colegi de „generatie“ (inclusiv colegii de redactie, se-ntelege!), colaboratori ai Observatorului. Sporovaiesc cu unul, cu altul, salut, salut, buna ziua, sarut miinile, ce mai faceti, felicitari, multumesc. „Copilul“ are acum un an. Ba nu, miine-l implineste, dar stiti, asta nu mai e an bisect.
In fata, salonul somptuos, garnisit cu gustari apetisante si mese bazate pe calcule si probabilitati. Oameni stind de vorba in grupuri mici sau mai mari, cu pahare de sampanie si de vin in mina. Printre numele sonore, Mircea Martin, Paul Cornea, Andrei Oisteanu, Mihai Sora, Ana Sincai, Geo Serban, Dan C. Mihailescu, Tania Radu, N.C. Munteanu,