Conceput de regizoarea Catalina Buzoianu ca un spectacol-initiere, in care coordonate spatiale si temporale diferite sint absorbite intr-un sir evenimential ce ajunge pina in contemporaneitate, spectacolul Turandot s-a bucurat de un succes deosebit in cadrul saptaminii romanesti de la Marsilia, la inceputul lunii februarie. A fost apreciat atit pentru formulele spectaculare abordate cu multa ingeniozitate (commedia dell’arte, teatrul chinez), pentru inventivitatea ludica a regizoarei, cit si pentru substratul politic. Dar sa lasam cronicile criticilor francezi sa vorbeasca. Restul… o invitatie in lumea principesei autoritare.

Patrick Merle considera ca Turandot a fost o „lectie de teatru data numerosului public venit sa vada spectacolul in cele doua seri. Stiind sa faca de toate, acompaniati de un trio muzical, actorii au fost excelenti, cu o mentiune speciala pentru Filip Ristovski, care a fost un print Calaf de mare anvergura“. Criticul francez diferentiaza interpretarea incendiara a Maiei Morgenstern de jocul echilibrat al Kanei Hashimoto, cele doua actrite oferind viziuni complementare asupra personajului.

Edmee Santy considera spectacolul Catalinei Buzoianu „cel mai extraordinar din stagiune, daca nu cumva cel mai bun din ultimele decenii“, accentuind „delirul care a zguduit scena“ si subliniind entuziasmul general creat de viziunea regizorala.

Acestea sint doar citeva repere care confirma valoarea spectacolului Turandot, considerat de cronicarii francezi un succes irecuzabil.

Conceput de regizoarea Catalina Buzoianu ca un spectacol-initiere, in care coordonate spatiale si temporale diferite sint absorbite intr-un sir evenimential ce ajunge pina in contemporaneitate, spectacolul Turandot s-a bucurat de un succes deosebit in cadrul saptaminii romanesti de la Marsilia, la inceputul lunii februarie. A fost apreciat atit pentru formule